Month: decembrie 2014

The Hobbit

Am asteptat noua trilogie cu respect si nerabdare. Desi a aparut a aproape 10 ani dupa Stapanul inelelor, a parut ca e un proiect fortat. Unii spun ca nu aveai de unde sa faci 3 filme de 3 ore din cartulia lui Tolkien dar nu cred ca asta a fost problema, ci mai cu seama un spleen al producatorilor si mai ales al lui jackson care parca a fost fortat sa faca acest film.

Trilogia este spectaculoasa, nimic de zic, dar nu face decat sa acutizeze oftatul dupa filmele originale. Cand a aparut The Fellowship of the Ring eram la facultate si am vazut fimul la cinema studio, avand o fereastra de doua ore pana la un examen. Habar nu aveam cat avea sa dureze si despre ce era vorba, nu stiam nimic despre universul lui Tolkien. Dar filmul a fost o revelatie, mi-a placut atat de mult incat am ramas infipt cu ochii in ecran. Desi ma asteptam la o poveste pentru copii filmul lui jackson oferea o fantezie cu o atmosfera intunecata, la care contribuia coloana sonora extraordinara, efectele speciale foarte bine alese si povestea in sine, puternica, credibila. In plus, casting-ul ramane unul din cele mai reusite din istoria cinematografiei, personajele fiind extraordinar interpretate, complexe  si spectatorul e tras ca intr-un vartej in mjlocul emotiilor lor.

Atat de mult mi-a placut acel film incat cu greu am plecat sa dau examenul, ratand ultima parte. Si acum regret ca prima data nu l-am vazut pana la capat.

Hobbit-ul in schimb este fortat mai ales in primele doua parti, povestea este intinsa, personajele nu sunt chiar atat de bine conturate si atmosfera fimului nu mai este atat de rapitoare. Ultima parte este o ultima fortare pentru a incheia satisfacator o poveste importanta din lumea Pamantului Mijlociu si reuseste pana la urma asta. Exista momente din Batalia celor cinci armate care raman cu tine, cum ar fi lupta lui Galadriel cu regii damnati si care aduce in scena natura duala si intunecata a elfei. La fel, lupta lui thorin cu Azog este monumentala si va ramane in constiinta iubitorilor genului.

In final, Hobbit-ul ramane o trilogie de entertainement si nu are cum sa se ridice la nivelul trilogiei originale. Aici paralele cu razboiul stelelor imi vine la indemana, trilogia originala fiind mult superioara celor trei incercari ale lui george lucas de a revitaliza universul Jedi.

La fel ca si Razboiul Stelelor, care va avea in 2015 o a saptea parte, cred ca lumea Middle Earth nu se va sfarsi cu Batalia celor cinci armate ci va continua candva, poate nu chiar peste 10 ani, cu o a saptea parte, poate inspirata din The Silmarillon (material exista destul) si, poate la fel ca trilogia stelara realizata de alt regizor care sa aduca un suflu nou.

daca va place dati de veste:
0

Heităr

First law of Internet: people will find anything to bitch about

Hater-ul pare un produs secundar al generatiei facebook, un monstrulet din acela perfect distinct de oamenii decenti si care l-a convins pe zuckerberg sa nu inceapa productia la butoanele de „unlike”. Dar in vasta imensitate a internetului mi se pare improbabil ca exista o ceata perfect identificabila de oameni care isi exprima ura ca unic element de clasificare.

Mai degraba cred ca hatereala moderna nu e un produs al internetului asa cum dorinta de a ucide a oamenilor nu e un produs al legislatiei mai laxe in ceea ce priveste armele de foc. Cred ca exista in fiecare om o samanta de ura, un fond subconstient de agresivitate care nu a fost suprimat de secolele de civilizatie care au trecut intre violenta primitiva si violenta digitala. Daca lumea lui Hobbes era o lume plina de agresivitate unde homo homini lupus, in prezent contractele sociale succesive care au inlocuit violenta fizica devenita incomoda pentru un trai social au ingradit aceasta agresivitate inascuta a oamenilor aruncand-o intr-o stare latenta. Iar internetul, pe langa multe alte calitati, a oferit platforma perfecta acestei lave subconstiente care arde in fiecare dintre noi sa reapara la suprafata.

Desi generatia dinaintea internetului se lauda ca pe timpul lor nu erau hateri, cred ca realitatea e un pic mai nuantata. Cred ca erau la fel de multi, insa le lipsea acea platforma de eruptie. Pentru ca un hater adevarat are nevoie in primul rand de o audienta, de o portavoce. Inaintea internetului, ce puteai face pentru a-ti exprima ura fata de orice sau oricine, presupunand ca traiesti intr-o tara libera? sa iesi in piata publica si sa urli : „il uras pe francois mitterand!” sau „pele e cel mai overrated fotbalist ever, fifa ni-l baga pe gat!”? incomod si ineficient. Si atunci ura aceea, lava aceea de agresivitate ramanea ascunsa undeva.

Acum, in era comunicarii facile, a facebook-ului si twitter-ului, hatereala a devenit o a doua natura a internautilor. Popularitatea cuiva nu se mai masoara neaparat in numarul de followeri cat in numarul de hateri. Personalitati altminteri cumsecade ca Messi, Federer chiar si staruri de cinema au haterii lor. Personalitati mai putin cumsecade precum boxerul mayweather sau vladimir putin au si ei hateri loiali.

Ceea ce dovedeste pe undeva ca aceasta ura aruncata pe tastatura nu are o justificare morala cel putin, in functie de exemplu de cat de bun sau rau este perceput a fi obiectul haterelii. Haterul nu are nevoie de argumente, el nu este un contestatar. Contestatarul vine cu argumente, el contesta niste calitati percepute pe care cineva se presupune ca le are. Haterul nu. El il uraste pe vladimir putin de exemplu, desi ar avea o multime de argumente sa-l conteste.

Am momente cand il uras pe Mourinho de exemplu, antrenorul de fotbal al clubului Chelsea. Si in acele momente ma opresc si ma intreb: dar totusi de ce il urasc pe acest om? mi-a facut mie ceva personal? Realizez pe moment absurditatea situatiei dar cam asa e modul in care acest potential de agresivitate iese la suprafata, iar oamenii decenti in viata de zi cu zi nu sunt la adapost. Cei mai cu minte dintre noi reusim sa ne controlam emotiile si intelegem ca exprimarea urii fara cenzura chiar si intr-un mediu virtual este un act de lasitate, dar homo homini lupus a ajuns la era digitala, acolo unde nu exista inca contract social si unde emotiile nu se pot tine in frau decat de propria apreciere a autocenzurii.

In Romania, unde progresul tehnologic a venit mult mai devreme decat momentul in care proasta crestere a inceput sa se reduca, majoritatea discursului public si comentariile pe care le suscita se reduc al o hatereala salbatica. Nu exista persoana publica care sa nu provoace reactii vitriolice de ura, de la presedinte, la premier, la ciobanul ghita etc. Generatia Facebook de la noi, care se presupune ca a avut un cuvant de spus in orientarea politica a Romaniei colcaie de agresivitati primitive si ceea ce este si mai grav nu exista din partea liderilor de opinie o capacitate de autocenzura si de orientare a bunei cresteri. Presa romaneasca abunda de articole care suscita ura, parca cauta haterii cu lumanarea. Discursul politic este presarat cu scandaluri si violente verbale.

Personalitatea care a intruchipat cel mai bine ideea de hater ramane insa Traian Basescu. Cu arsenalul sau de cinism, machiavelism si grobianism a reusit sa provoace adevarate wankfest-uri de hatereala, el insusi fiind un hater incapabil sa se cenzureze. A creat la randul lui un autentic cuib de hateri, grupul Antena 3. L-ati vazut pe mugur ciuvica? Omul ala exprima la nive fizic cum arata lava de ura din fiecare om. Are mereu imprimata pe fata un rictus care exprima scarba, indiferent ca vorbeste despre basescu sau despre altceva. E mereu tensionat in acel scaun de parca sufera constant de reflux gastric. Este regina-mama a haterilor lui basescu si arata intr-un fel cat de puternica este iluzia urii, care consuma o fiinta umana din interior fara ca ratiunea sa mai aiba vreun cuvant de zis.

daca va place dati de veste:
0

Solutiile

Presedintele Traian Basescu, cu o mina apasata si vesnicul rictus in coltul gurii declara ca ministrii Liviu Pop si Sorin Campeanu au contribuit „prin distrugerea de institutii la un fals in interes public”. Acuzatiile sunt grave dar sunt urmate mecanic de semnarea decretelor de numire pentru ministrii sus-numiti de acelasi presedinte Traian Basescu, care, motivandu-si decizia de a ii numi totusi pe cei doi „distrugatori si farsori de interes public” citeste dintr-o decizie a Curtii Constitutionale. Cu alte cuvinte Presedintele Basescu este obligat de lege sa faca un act pe care el insusi in dezaproba, adica un act imoral si iresponsabil (dupa propriile spuse) de a numi in functie niste ministri scelerati.

Sa notam ca legea fundamentala si deciziile curtii constitutionale nu l-au oprit pe Presedintele Basescu sa refuze minstrii si prim-ministrii in trecut, incalcand astfel cum decurge logic din propriile sale spuse, o decizie a curtii constitutionale.

Dar exista o solutie simpla pentru Presedintele Basescu pentru a nu fi obligat sa-si incalce propriile precepte morale numind niste oameni imorali in functii publice: demisia. Demisionand din functie, nu numeste niste oameni dupa spusele domniei-sale reprobabili si nici nu se incalca decizia curtii caci noul presedinte poate ii va numi. Dar, bineinteles, aceasta solutie ar mult prea eleganta pentru gusturile stradale ale Presedintelui.

Premierul Victor Ponta, aflat dupa pierderea alegerilor intr-un periplu spiritual de curatire interioara, trimite Universitatii din Bucuresti o scrisoare prin care solicita retragerea titlului de doctor, admitand prin deductie ca ceva e in neregula cu acest titlu, desi nu spune explicit ca a plagiat ci pune totul pe seama presiunii mediatice. Iarasi, o solutie logica si care ar avea efecte concrete in sensul invocat de premier ar fi o demisie din functia de prim-ministru, devreme ce admite ca textul scrisorii oficiale ca ceva a fost in neregula cu titlul de doctor obtinut si care titlu i-a permis intre altele sa aiba un parcurs profesional care in definitiv l-a propulsat in curenta functie publica. Evident insa, premierul ramane premier, cu un nou guvern, deci nici vorba de demisie, ceea ce transforma periplul spiritual al liderului pesedist intr-un joc secund al propriului narcisism politic, fara efectele morale pe care Victor Ponta le-a intentionat.

Cele doua solutii se aplica deci in egala masura celor doi lideri ai scandalului national din ultimii ani, care indiferent de cat se mai agata de o functie publica se vad sau se vor vedea nevoiti sa iasa din scena pe care probabil nu se vor mai intoarce niciodata. Traian Basescu platind tribut propriei halucinatii repetate obsesiv ca tara numita Romania este de fapt un vapor care are nevoie de un capitan-lup, iar Victor Ponta invins de atractia fatala fata de modelul de presedinte promovat de Traian Basescu si care fatalmente a esuat in uitare.

daca va place dati de veste:
0

Voalul ignorantei

Romania a renascut dupa revolutie intr-o supa primordiala capitalista. O tara trecuta abrupt dintr-o oranduire sociala profund extractiva spre un capitalism salbatic a carui unica caracteristica de fatada care trebuia sa functioneze ca un voal al gnorantei a fost democratia.
La 25 de ani de la acel moment, sentimentul este ca democratia romaneasca a fost cel mai bun sistem in spatele caruia sa se ascunda adevaratul sistem, cel extractiv capitalist. Politica extractiva a bogatiilor practicata de comunisti pentru o elita limitata a fost inlocuita de politica extractiva a bogatiilor practicata de noii oameni politici si capitalismului salbatic pentru o elita limitata, sub voalul extins al ignorantei democratice.
Nu este nici o coincidenta ca in spatele sau in fata scenei politice au fost oamenii vechiului regim, de la Iliescu pana la Basescu, care au asigurat trecerea de la un sistem opresiv direct inacceptabil, la un sistem opresiv indirect si aparent acceptabil. Furtul bogatiilor produse in tara nu a mai fost legiferat ca politica de stat, ci mult mai simplu si mai eficient, acoperit ca modalitate operationala de sistemul de directionare a banilor publici. Timp de 25 de ani, mita, spaga, furtul, cunostintele, influentele, gastile si plocoanele au crescut in toate sectoarele societatii si economiei iar conceptele ca statul de drept, legea, regulile au fost declasate catre voalul ignorantei, ca niste notiuni abstracte care in teorie ar trebui sa functioneze dar in practica functionarea lor fiind foarte flexibila. Asa a evoluat societatea romaneasca, inertial, progresul fiind indus de mersul geopolitic din jurul nostru si institutiile extractive din spatele institutiilor teoretice ale voalului ignorantei continuand sa functioneze si sa se transforme pe masura ce constrangerile legale ale influentelor geopolitice se mareau.
In spatele acestui voal al ignorantei apare insa Romania reala si efectele coruptiei reale: spitale fara medicamente dar cu gandaci, educatie precara, elicoptere care cad din cer iar pasagerii mor pe facebook.
Daca vrem sa gasim vinovati trebuie sa ne uitam in urma si sa intelegem ce s-a petrecut in spatele voalului ignorantei pentru ca daca dai voalul la o parte privelistea este greu de acceptat. Dar am acceptat-o cu totii pentru ca am mers inainte cu valul de progres inertial si pentru ca facebook-ul ne-a ajutat sa uitam. Dar daca vrem sa facem o tara mai buna, trebui sa privim adanc in spatele voalului si sa intelegem ca daca vom trage alt voal peste cel existent care sa acopere si mai bine, de exemplu voalul facebook, vom avea surpriza sa experimentam regresul inertial dupa progresul inertial.

daca va place dati de veste:
0

© 2017 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!