Month: ianuarie 2015

De ce o urasc romanii atat de mult pe Simona Halep

De fiecare data cand Simona Halep pierde un meci se intampla ceva ciudat: internetul abunda de comentarii insultatoare la adresa acestei sportive, invective pline de venin, jigniri ingrozitoare si absolut deplasate. Si autorii nu sunt straini. Sunt romani.  Alaturi de cei, putini, care o incurajeaza si continua sa o incurajeze chiar si cand rezultatele sunt mai putin bune, foarte multi parca se dezlantuie multumiti de infrangere si urland pe toate zidurile vesnicele mizerii: Simona de fapt e slaba, umflata de presa, ne face de ras, e lipsita de talent, locul ocupat este doar o conjunctura favorabila, etc etc…

E aici un tip de heitarism antinational care ne deosebeste intr-un fel de alte natii prin capacitatea nefireasca de a uri concetateni de-ai nostri care au reusit prin munca in viata. Nu ne deranjeaza foarte mult cei care au reusit fara munca, prin furt, coruptie si minciuna, ca dovada ca marile bogatii sunt acumulate in mainile celor certati cu legea. In schimb invidia si gelozia fata de alti romani care au reusit in conditii grele, prin sacrificiu si renuntari nici macar nu mai sunt ascunse. Pentru ca acesti foarte multi hateri nu o urasc pentru ca a pierdut, o urasc pentru ca a ajuns atat de sus in postura sa piarda.Esecurile ei sunt folosite ca alibi pentru exprimarea unor frustrari personale nesanatoase.

Pentru ei nu mai conteaza ca Simona are 1.68 si toate celelalte din top 10 sunt niste forte ale naturii, incepand cu Serena continuand cu Masha, Petra, Aga, Ana, etc. Simona este diferita, fizic nu se poate compara cu competitoarele sale. O fata care a invatat tenis pe zgura murdara a Constantei intr-o tara in care oamenii se tarasc in spitale cu moartea langa ei si unde infrastructura sportiva este inexistenta. Unde inveti tenis doar daca scoti covorul bunicii si-l bati in spatele blocului. In timp ce foarte multe din jucatoarele mari au crescut la mari academii de tenis, avand asigurate toate conditiile de a face performanta, Simona a inghitit praf de mica, undeva intr-o tara subdezvoltata, doar cu un vis si cu sprijinul unic al familiei. Sansa ei teoretica sa ajunga o  mare jucatoare de tenis era de una la un milion.

Ceea ce vedem la televizor este dansul suprauman al lui Federer, mecanica fina a loviturilor lui Nadal sau deplasarea robotica a lui Djokovic. Servele puternice ale Serenei, aplauzele publicului, trofeele sclipitoare, zambetele la conferintele de presa. Ceea ce nu vedem insa este ceea ce Andre Agassi numea « the loneliest sport », singuratatea uniformizanta a tenisului intr-o lume globala. Acum jucatori foarte buni apar din toate colturile lumii, nivelul este din ce in ce mai ridicat, cel mai inalt nivel cere calitati atletice si mentale cu mult peste posibilitatile unui om obisnuit.

Daca esti in afara Top 50, banii sunt un mare problema, nu un venit sigur. Turneele pe care le castigi sunt putine, deplasarile sunt lungi si constisitoare, sponsorii sunt si mai putini si totul costa : antrenori, maseuri, mancare, avioane, turnee. Daca vrei sa ai vreo sansa trebuie sa incepi de mic, sa te antrenezi de la ora 5 pana seara, sa bati mingea de o mie de ori, sa mananci corect, sa te odihnesti corect, sa ai un mental indeajuns de puternic incat sa nu renunti, sa nu innebunesti facand zi de zi aceeasi rutina. Si chiar daca faci asta s-ar putea sa nu fie suficient. S-ar putea sa fie altii oricum mai buni ca tine, sau cu posibilitati materiale mai mari si care sa poata plati acel bilet de avion catre turneul unde ai fi vrut tu sa participi. Rutina de zi cu zi a unui jucator sau jucatoare de tenis este un amalgam de durere, disciplina militara, singuratate, speranta si frica. Multi ajung sisifi care urca bolovanul pana aproape de varf, apoi din diverse motive (accidentare, minge care cade pe tusa, arbitrul, sau pur si simplu adversar mai talentat) bolovanul cade la baza muntelui si calvarul reincepe. Iar daca ridici bolovanul pana in varf si sta acolo si ai crezut ca ai reusit poate ai intrat in top 50. La fete asta nu este nici o garantie. Doar 37 de jucatoare din tot circuitul feminin au facut mai mult de 500,000 dolari din tenis anul trecut. Bani din care trebuie sa platesti totul, de la fizioterapeuti la antrenor.

Acolo, aproape de varf, dupa sacrificii enorme, incepi sa intelegi ca sunt necesare alte sacrificii enorme. Multi oameni se schimba, inteleg cu dificultate ce li se intampla. Multi parinti cad in nebunie, sunt cazurile celor care si-au lovit sau batut fetele pentru ca au pierdut un set. Presiunea e imensa, banii sunt putini si se duc repede, oasele si muschii dor la varsta fragede si durerea este o noua realitate care isi face prezenta simtita in fiecare zi, ca un oaspete nepoftit dar fara de care nu poti reusi.

Iar ca sa reusesti trebuie in primul rand sa fii foarte bun, atat tehnic cat si mental. Tenisul este un sport neiertator pentru cei care cedeaza. Esti singur cu terenul si adversarul iar reusita ta depinde de jucatorul de cealalta parte a fileului, de mentalul sau, de puterea sa psihica si de capacitatea ta de a trece peste esecuri multiple. Pentru ca la inceput pierzi extrem de mult si castigi putin. Daca nu ai capacitatea sa te ridici de jos si sa o iei de la capat in fiecare zi, vei ramane doar o speranta, sau un amator. In spatele varfului aisbergului pe care il vedem cu totii la televizor se afla zecile de mii de ore de munca, cheltuieli, nopti nedormite, antrenamente infioratoare si costuri de oportunitate ratate. Unii reusesc dupa acest calvar. Foarte multi renunta. Asta este ceea ce psihologii numesc „survivorship bias”, adica tendinta noastra de a vedea doar pe cei care reusesc intr-un domeniu si de a ignora pe toti ceilalti, mult mai multi, care nu au reusit.

Simona este in top 10 de ani deja, a petrecut mult timp pe locul 2 mondial, doar cu Serena in fata ei. Serena care se va retrage probabil ca cea mai mare jucatoare din toate timpurile. Si o poate face maine. Nimeni nu i-a dat nici un bilet de favoare Simonei sa ajunga aici. Nu exista wild card pentru marea performanta in tenis. Nu exista consjunctura fericita care sa te aduca in primele 3 jucatoare din lume si sa te mentina acolo.

Performantele ei sunt deci uluitoare intr-o lume in care nu ar fi trebuit, statistic, sa fie. Este, in termenii lui Nicholas Taleb, o lebada neagra.

La data la care Serena castiga primul sau titlu de Grand Slam, in august 1999 intr-o finala epica cu o alta legenda Martina Hingis la US Open, undeva pe un teren de zgura din Constanta o fata tunsa scurt trimitea mingea catre fratele sau. Avea 8 ani si incepuse sa joace tenis in fiecare zi de la 6 ani. Departe de marile academii de tenis ale lumii, departe de arenele internationale si de conditiile moderne ale performantei in tenis, intr-o tara aflata inca in afara Europei si NATO, cu un nivel de trai modest si o infrastructura sportiva deprimanta, Simona Halep invata sa trimita loviturile peste burta fileului. Atunci, sansele ca ea sa devina o jucatoare profesionista in Top 10 mondial erau infime. Sansele ca vreun organism al Statului sa o ajute sa-si puna in valoare aceasta pasiune erau si mai mici. Mici pana la cinism, intr-un moment in care nivelul de coruptie institutionalizata colcaia de sanatate si nu exista nici cea mai mica intentie pentru o organizare civilizata a performantelor sportive.

Simona a ajuns insa numarul 3 mondial. Are 1.68 si 64 de kg. Toate celelalte colege de Top 10 au peste 1.75. Multe sunt scolite la marile academii de tenis. Nu au cunoscut arsita unui teren delimitat de buruieni si nu au baut apa din rugina unei cismele. Statele unde au crescut de mici s-au ocupat de ele, le-au creat conditii de antrenament decent, o infrastructura competitiva, le-au oferit parintilor posibilitatea de a avea un nivel de trai solid care sa le permita sa investeasca in viitorul fetelor fara sa-si ipotecheze viata. Ele ar avea de ce sa multumeasca tarilor respective.

Si totusi, in ciuda acestor realitati, Simona este urata la ea acasa. Un soi de gelozie nedisimulata amestecata cu antipatie pentru o sportiva, in mod obiectiv, cum rar am avut in istoria sportului romanesc. Intr-o tara in care succesul prin munca nu este interesant, unde pentru a reusi trebuie sa dai spaga, sa furi sau sa te bazezi pe relatii si nepotisme, succesul unei fete ajunsa foarte sus prin propriile resurse este neobisnuit. Si mai mult decat atat, este o dovada ca se poate si altfel intr-o Romaniei paralizata de decenii de comunism si capitalism salbatic si in care munca e privita ca o corvoada pentru fraieri. Unde e mai bine sa astepti ajutoare de la stat decat sa te deranjezi muncind. Succesul Simonei este o lovitura pentru toti cei a caror viata a fost cladita pe alte ingrediente. De aici vine aceasta ura, aparent inexplicabila.

Simona mai si pierde. Si Serena pierde. Si Sharapova, care este eliminata constanta de jucatore in primele tururi, si asta nu mai reprezinta o tragedie. Genie Bouchard, considerata o mare speranta, este acum pe locul 50 dupa ce in 2014 juca finala la Wimbledon. Dar nici una dintre ele, in propria lor tara, nu este supusa la abuzul la care este supusa Simona in Romania. Este un spectacol trist pe care il urmarim cu totii si care spune mult mai multe despre starea noastra ca natiune decat despre Simona Halep. Dovedim, foarte multi dintre noi, ca nu am invatat nimic din esecurile trecute, si ca pe undeva ne meritam lipsa de civilizatie pe care o traim. Ne meritam politicienii care ne fura, pentru ca multi romani isi doresc sa fie ca ei, nu ca Simona Halep.

Este o lectie aici pentru noi toti. Aceasta fata nu are nici o obigatie fata de nimeni in afara de familia sa si propriul sau anturaj. Nu s-au investit bani publici in succesul sau esecul sau. Dar lipsa aceasta de respect pentru cei care reusesc si altfel, intr-o tara in care se presupune din start ca nu se poate si altfel, arata cat de mult mai avem de invatat pana cand sa putem fi considerati cetateni europeni. Ce putem face? Sa ne preocupam mai putin de esecurile sale, si mai mult de munca pe care a depus-o ca sa isi permita sa mai piarda si meciuri. Si daca vom aplica fie si putin din munca ei in viata noastra de zi cu zi, vom reusi sa ne schimbam pe noi in mai bine, si sa schimbam aceasta tara. Pana atunci, cu ura si invidie nu se va putea construi nimic.

 

daca va place dati de veste:
0

Lucruri inspirate din tenis care te conduc catre succes

Tenisul este un sport atat de competitiv incat iti trebuie ani si ani de munca silnica si talent sa poti sa intri in top 500. De acolo, pentru a intra in Top 100 trebuie sa fii mult mai bun decat 400 de insi care sunt si ei foarte buni. Iar in Top 10 deja esti intr-o groapa de pitbuli atat de buni incat notiunea de bun nu mai are legatura cu ce experimenteaza oamenii normali zi de zi.

Ei bine, Simona Halep este pe locul 3 in acea groapa de pitbuli. Cei care inca mai cred ca doar norocul si circumstantele favorizante au dus-o acolo trebuie sa realizeze ca norocul te duce de pe locul 170 pe locul 150 mondial. Norocul insa nu are nici un merit atunci cand ajungi pe locul trei mondial. Ca sa ajungi acolo trebuie sa fii mult mai bun decat alte persoane care si ele sunt foarte foarte foarte bune. Si trebuie sa muncesti ani intregi facand chestii repetitive in fiecare zi.

Simona are succes nu pentru ca are noroc, ci pentru ca a muncit in timp ce altii au dormit. Pentru ca a tras de ea de mica la antrenamente inumane in timp ce altii au tras de ei la after-party. Un exemplu de antrenament pe care il face Simona in fiecare zi: trage dupa ea, inhamata, o greutate pe care  o taraste pe pista de atletism si alearga cu aceasta greutate.

Dar nici asta nu este suficient. Mai trebuie si un mental de fier, talent cat cuprinde si depasirea limitarilor fizice. Iar la ea asta a insemnat sa-si dezvolte jocul de picior care in acest moment este cel mai bun din circuit. Fara inaltime, fara forta propulsatoare, Simona se deplaseaza pe teren ca un boxer si probabil ca se antreneaza ca un boxer, legata cu banda elastica de glezne si sarind coarda cu orele in fiecare zi.

Un alt lucru pe care il fac jucatorii de tenis de succes este introducerea rutinei. Probabil ca l-ati vazut pe Rafael Nadal executand acelasi ritual inainte de punct, asezandu-si sticla de apa langa sticla de enegizant pentru ca apoi sa isi atinga nasul, fruntea si shortul inainte sa serveaza. Aceasta este o activitate obsesiv-compulsiva si are rolul ei esential in ce face Nadal: ii permite creierului sa joace punctele pe pilot automat si sa micsoreze erorile. Ritualul dinainte de punct este continuat de creier prin ritualul din punct. Iar atunci cand ceva exterior, cum ar fi vantul, ii afecteaza acest ritual, iar de exemplu sticla de apa cade, Nadal nu mai poate functiona ca inainte, se opreste si instinctiv remediaza aceasta ancora pentru creierul lui.

Nadal are succes pentru ca  invata sa-si integreze rutina intr-un ritual de succes. Lipsit de talentul lui Federer, care danseaza instinctiv si nu are nevoie de ancore, Nadal are nevoie de aceste ancore obsesiv-compulsive. E un exercitiu pe care fiecare om de succes il face in viata lui si incepe cu ritualul de dimineata. Dar despre asta cu alta ocazie.

daca va place dati de veste:
0

Tot ce trebuie sa stii despre masura Bancii centrale europene de a arunca bani pe piata

Banca Centrala Europeana a luat azi decizia de a injecta peste 1 trilion de euro in piata.  Este o masura radicala care copiaza politica monetara a Fed-ului american si care se doreste un stimul pentru a porni de pe loc o economie inghetata si gripata, cu spectrul deflatiei care bate la usa (deflatie inseamna scaderea preturilor care nu e dictata de avansul tehnologic si care e un lucru rau in opinia specialistilor pentru ca oamenii vor avea asteptari de scaderi si mai mari ale preturilor, nu vor mai cumpara, firmele isi vor reduce profiturile, oamenii vor fi dati afara si in final se va intampla ceva neplacut pentru toata lumea). Ce inseamna de fapt aceasta decizie a Bancii centrale, pe care o mai puteti gasi si drept „quantitative easing”:

  1. Quantitative easing este un termen pompos care inseamna de fapt o optiune de politica monetara care presupune in esenta crearea de bani de catre Banca Centrala care sunt apoi injectati in economie prin cumpararea de diverse active: in acest caz in principiu obligatiuni guvernamentale, dar nu numai
  2. In esenta Banca Centrala creaza bani din eter, bani cu care cumpara obligatiuni, niste hartii de valoare care reprezinta o datorie a cuiva catre altcineva, in cazul de fata datoria unor state suverane catre diverse entitati, inclusiv banci si alte institutii
  3. Si mai in esenta, Banca Centrala creaza bani (atentie, vorbim aici de un act de creatie real) cu care cumpara datorii, inclusiv propriile datorii, in schimbul carora da bani. Bani cu care se vor finanta alte datorii.Pentru cineva neinitiat in politici monetare poate parea fantasmagoric, dar asta este modul in care functioneaza bancile centrale in sistemul de creatie monetara

Si care vor fi consecintele reale ale acestei decizii:

  1. Statele si bancile vor primi mai multi bani pe care ii vor orienta spre investitii, in teorie. In practica marele pericol este ca acesti bani facili vor fi investiti in proiecte nejustificate economic, nestudiate suficient si care in timp pot duce la faliment.
  2. Indatorarea statelor inseamna ca pana la urma o mare datorie de un trilion de euro se va acumula undeva, anume in buzunarele contribuabilor care vor trebui sa plateasca acesti bani de undeva. Aceasta noua datorie se adauga deasupra prezentelor datorii ale unor state ca Italia si Spania (si posibil Grecia pentru ca se pare ca si obligatiuni ale acestie tari vor fi rascumparate…)
  3. Decizia va duce la cresterea volatilitatii pe multe piete, cu valoarea unor active financiare inregistrand cresteri speculative, pentru ca in schimbul acestor active se va face infuzia de bani. Anumite grupuri vor castiga multi bani, altele vor pierde
  4. Aceasta masura artificiala nu va duce automat la relansare economica,  consumul nu va creste in mod automat si nici investitiile bune nu se vor relansa. De fapt nu este sigur ca va putea combate inflatia, asa cum s-a anuntat. Japonia se lupta de decenii cu deflatia fara nici un rezultat real.

Succesul acestei operatii ramane un mister; nimeni nu stie de fapt daca va reusi in a combate somajul, deflatia, daca va reusi sa provoace bancile sa dea drumul robinetului de credit. Se stie ca va duce la un euro mai slab deci exporturi mai profitabile pentru europeni, o piata de capital revigorata de preturile in urcare ale activelor si la dobanzi mai mici (desi dobanzile sunt deja foarte mici)

daca va place dati de veste:
0

Cum sa citesti

Din ce in ce mai multi oameni citesc in Romania, iar asta se vede in metrou.

Bineinteles propozitia de mai sus este un silogism, de fapt din ce in ce mai putini oameni citesc in Romania, desi in metrou sunt din ce in ce mai multi oameni cu o carte in mana.

Avand insa in vedere ca Vadim a declarat recent ca doarme pe un pat de carti si ca citeste ca un nebun (n-am sa-l contrazic aici) e important de stiut ca nu e de ajuns sa citesti ci trebuie sa stii ce si cum sa citesti. Iata cum trebuie sa citesti daca vrei sa ramai cu ceva in urma acestei activitati atat de utile:

  1. Fa-ti un plan de citit pe an; de exemplu propune-ti sa citesti un numar de carti pe an, impartite in fictiune si non-fictiune. Daca nu ai un plan o sa citesti dezordonat, o sa incepi mai multe carti si probabil nu o sa termini nici una.
  2. Asigura-te ca dupa ce ai inceput o carte, esti in stare sa o termini. Si sa o termini intr-un orizont de timp. Doua saptamani, o luna, doua luni. Dar trebuie sa ai un orizont de timp.
  3. Citeste cu un carnetel langa tine. Asta e unul din sfaturile cele mai eficiente. Citeste si scrie despre ce citesti. Noteaza pasaje care iti plac, idei, personaje. A scrie e una dintre cele mai intime activitati ale mintii tale si te poate ajuta pe multiple planuri.
  4. Atunci cand e posibil, foloseste stiloul si scrie pe paginile pe care le citesti. Nu lua de bun ce scrie in carte. Fii critic cu ce citesti. Multi avem obiceiul sa veneram autorul pe care il citim, sa-l transformam intr-un atotstiutor si sa citim cu gura cascata. Nu e ok. Daca gasesti lucruri dubioase, idei rizibile sau care nu fac sens, noteaza asta in carte. Taie, hasureaza. A citi e un act creator.
  5. Pe cat posibil incearca sa citesti in limba in care a fost publicata cartea.Nu te baza pe traduceri si mai ales nu te baza pe traduceri in romana. Din experienta mea traducerile in romana sunt atat de proaste (cu putine exceptii) incat dentureaza grav intentia autorului. Stii engleza, citeste in engleza
daca va place dati de veste:
0

Inertia din bezna trecutului si cum sa fii liber

Generatia tanara de azi din Romania este produsa in comunism. 50 de ani de colectivizare a mintii au produs peste timp automatisme si inertii mintale care s-au replicat cu usurinta intr-un peisaj post-comunist in care singura constanta era nostalgia dupa trecut.

Nu exista vinovati altii decat marsul istoriei si pe undeva e normal si de inteles ca noii romani sa poarte in ei uniformizarea trecutului ca un lant peste care este greu de trecut. De aceea modul de a se imbogati material al romanilor a fost unul impulsiv, ca o exbitionare colectiva si tot de aceea acest mod a implicat un furt pe scara larga dintr-un sistem devenit corupt in lipsa centralizarii comuniste. Oamenii de afaceri care umplu acum puscariile sunt produsul acestor ani de incongruitate morala care functiona si ca o razbunare fata de trecutul absurd al plenarelor de partid.

Dar oricine, in aceasta lume noua capitalista are o sansa sa reuseasca si altfel, acum cand in sfarsit se aprind luminile lumii civilizate si cand vechile furturi nu mai pot fi reproduse la scala. Oricine, poate cu exceptia celor cu credite in franci elvetieni. Iar sansa asta exista in fiecare si incepe cu un plan.

E incredibil cum foarte multi oameni asteapta rezultate fara sa aiba un plan. E uimitor. Ca si cum rezultatele vor cadea din cer pentru ca romanul e frumos, bun la suflet si cuminte. Ei bine, nu cad din cer. Trebuie sa muncesti pentru ele si in primul rand trebuie sa le pui pe hartie. Iata ce trebuie sa faci daca vrei rezultate, in orice domeniu, in  orice arie a vietii.

  1. Scrie pe hartie planul. Vrei sa slabesti 2 kg? sau 5? sau 150? scrie pe hartie. Scrie cat ai si cat vrei sa ai si pana cand vrei sa ai atat
  2. In fiecare zi gandeste-te la o metoda prin care poti sa ajungi la scopul scris pe hartie. Vrei sa castigi un milion de dolari intr-un an? Scoate-ti degetele din fund si gandeste-te la modalitatile concrete si pe cat posibil legale (nu, sa spargi o banca cu ciorapii prietenei tale pe cap nu este o modalitate legala). Poti de exemplu sa fumezi de doua ori mai putin si banii economisiti sa-i arunci intr-un cont. Sau sa muncesti de doua ori mai mult. Sau sa vinzi ceva ce nu mai ai nevoie. Aduna ideile astea zi de zi.
  3. Fii productiv. Ziua are 24 de ore dar in realitate tu dormi 10, visezi 2, te uiti la telenovele 2, vorbesti cu prietenii despre nimic 5 si mai raman cate ore?
  4. Trezeste-te dimineata. Foarte de dimineata
  5. Mananca mai putine mizerii si mai multe alimente naturale care sa iti sustina capacitatea fizica si mentala de a face lucrurile de la celelalte puncte. Nu, big mac-ul nu este natural.
  6. Citeste mai multe carti din care poti invata ceva.
  7. Misca-te mai mult si mai cu folos. Fa-ti un abonament la sala, tine un jurnal de antrenament, mergi mai mult si mai des.
  8. Informeaza-te.Fata de la pagina 5 nu este informatie. Citeste stirile dimineata si noteaza ce si se pare ca te impacteaza.
  9. Foloseste banii pentru lucrurile de care ai cu adevarat nevoie si economiseste de la lucrurile care nu iti folosesc. Chiar este nevoie sa cumperi acel televizor cu diagonala de 80 de inch? esti orb?
  10. Mediteaza. In fiecare zi. Invata ce inseamna a medita inainte sa pufnesti in ras.
daca va place dati de veste:
0

Fiat money

Banca nationala a Elvetiei a creat ieri printr-o simpla decizie de a renunta sa mai faca ceva ceea ce multi economisti numesc acum un „tsunami” financiar, comparand situatia de acum cu panica provocata pe pietele internationale de evenimentele din 2008.

In lume, efectul renuntarii SNB de a mai mentine un curs artificial cu euro au fost rapide si socante, pietele din intreaga lume resimtind aceasta unda de soc, ca un castel de nisip care se darama la prima adiere de vant.

In Romania, peste 150000 de familii s-au trezit deodata ca banca le va cere la urmatoarea rata cu cateva milioane in plus si la cultura financiara care exista in Romania vestea a fost primita cu stupoare, scandal si cautare de vinovati. Nu m-as aventura insa asa cum face Moise Guran sa-i consideram idioti pe cei care s-au indatorat in franci, pentru ca nu ar fi corect. Nu esti obligat sa cunosti dedesupturile pietelor financiare daca nu esti specialist si cu siguranta multi din acei oameni au avut incredere in sfaturile pe care le-au primit de la consilieri, care la randul lor au avut incredere in capacitatea pietelor de a sustine aceste credite in aceasta moneda exotica pentru Romania.

Ce s-a intamplat insa? De ce o decizie simpla de politica monetara a avut astfel de ramificatii si imediat familia Ionescu din Rahova s-a trezit cu o datorie poate dubla la banca? Explicatia este simpla si are legatura cu un concept care imbraca sistemul financiar contemporan, acela al banilor cazuti din cer. Sau fiat money asa cum sunt cunoscuti in literatura de specialitate. Banii, care ar trebui sa fie o masura a valorii sunt in prezent niste bucati de hartie fara nici o valoare concreta alta decat increderea in bancile centrale care emit acea hartie. Banii sunt produsi intr-o presa, tipariti in cantitati care sunt dictate de diverse politici economice pe care le urmaresc bancile centrale si trezoreriile.

In cazul de fata, in urma crizei financiare mondiale si europene, falimentului Greciei etc oamenii cu bani au cautat sa-si protejeze investitiile depozitandu-le undeva unde sa fie in siguranta. Elvetia s-a dovedit cea mai potrivita destinatie. Asa ca foarte multi euro au intrat in tara iar la o cantitate constanta de franci raportul de schimb evident a inceput sa creasca conform legii cererii si ofertei, mai multi euro pentru un franc. SNB a pus insa capat acestei evaluari a francului impunand un curs de schimb fictiv de 1.2 si imprimand franci pe care i-a lansat in piata pentru a sustine acest curs. Adica a aruncat hartie in piata pentru ca euro intrati cu basculantele sa nu scada prea mult ca valoare.

Ce s-a intamplat ieri a fost pur si simplu o renuntare la aceasta imprimare de bani fictivi. Motivul a fost legat de faptul ca pericolul „supraevaluarii” francului a disparut deci nu mai este nevoie sa se mentina acel curs artificial:

The minimum exchange rate was introduced during a period of exceptional overvaluation of the Swiss franc and an extremely high level of uncertainty on the financial markets. This exceptional and temporary measure protected the Swiss economy from serious harm. While the Swiss franc is still high, the overvaluation has decreased as a whole since the introduction of the minimum exchange rate. The economy was able to take advantage of this phase to adjust to the new situation. Recently, divergences between the monetary policies of the major currency areas have increased significantly – a trend that is likely to become even more pronounced. The euro has depreciated considerably against the US dollar and this, in turn, has caused the Swiss franc to weaken against the US dollar. In these circumstances, the SNB concluded that enforcing and maintaining the minimum exchange rate for the Swiss franc against the euro is no longer justified.”

Legea cererii si ofertei a revenit abrupt si francul a revenit la paritatea sa reala fata de euro si prin efectul de domino fata de RON.

Evident ca omul care a luat creditul in franci acum cativa ani habar nu avea ca Banca Centrala a Elevetiei printa bani intr-un subsol pentru ca el sa poata sa se imprumute cu o rata a dobanzii mai mica. El a avut de ales sa se imprumute in mai multe monede si a ales-o pe cea cu randament mai bun pentru el. In cultura financiara contemporana evenimentul de ieri este ceea ce pietele numesc o „lebada neagra” adica un eveniment probabilistic incert dar care apare din cand in cand in peisaj.

Socul de ieri este pe de alta parte inca un exemplu care arata cat de deconectat este sistemul financiar de economia reala si cat de dependente sunt institutiile si cercurile financiare de „fiat money”, adica de perfuzia cu bani a bancilor centrale. Toata orgia financiara a pietelor globale care a stat la baza crizei din 2008 produce inca efecte iar reteaua speculativa globala este hranita de banii fictivi care sunt produsi de bancile centrale intr-un cerc vicios care ar trebui sa puna pe ganduri foarte multi decidenti politici si economici despre cat de bine este sa creeze valoare monetara fictiva.

daca va place dati de veste:
0

Frica diversitatii

Episodul Charlie este in primul rand un atac la diversitate ca mod de a gandi modernitatea. Iar Franta a reprezentat intotdeauna leaganul diversitatii, iar in Franta, Parisul. Ideile, credintele si glumele de tot felul reprezinta inima acelui oras.

Frica de diversitate este o anxietate negativa, o otrava pentru gandirea de masa moderna pentru ca transfera fricile existentiale ale fiecaruia dintre noi catre pericole concrete, inamici concreti impotriva carora se poate lupta. De aceea acei teroristi chiar au luptat impotriva diversitatii de idei, exprimate prin acele caricaturi, neinteresandu-i terorismul de masa, asa cum dovedesc marturiile oamenilor care au intrat in contact cu ei (soferul acelui Clio si administratorul acelei tipografii care chiar i-a servit cu cafea fara sa-si vada viata amenintata).

Iar aceasta frica este oarba si subtila si intra in mintea unor subiecti tineri, care sunt agresati mental inca de mici si transformati in aceste vehicule ale urii.

Asta e principalul pericol al lumii civilizate dinspre zona aceasta gri a terorismului: cum sa recunoasca focarele de frica de diversitate si cum sa le anihileze prin educatie. Atacurile armate, represaliile, socul razboiului nu vor elimina aceasta frica ci educatia, demantelarea prin educatie a acestei anxietati a urii.

Aceasta este principala provocare a liderilor acestei lumi. Daca le pasa.

daca va place dati de veste:
0

JesuisCharlie vs JesuisAhmed

Daniel Kaheman vorbea in cartea sa Thinking fast and slow despre doua sisteme de gandire caracteristice fiecaruia dintre noi. Sistemul 1, intuitiv, emotiv, cu care luam decizii rapide pe pilot automat ca atunci cand viram la dreapta sau franam in trafic. Si sistemul 2, rational cu care gandim actiunile si ne cenzuram emotiile.

Tragedia din Paris arata ca cele doua sisteme coexista la nivelul societatii dar primu sistem in situatii de criza capata o parte intunecata, o distorsiune conectiva care naste pericole pe termen lung si multa suferinta pentru oameni nevinovati. Dupa gestul absurd al unor criminali, au aparut imediat urmarile puternice ale sistemului unu, exprimate ca o diferenta intre perceptie si realitate.

The Economist a facut un grafic concludent care exprima bine acest lucru, diferenta dintre cele doua sisteme de gandire atribuite maselor de oameni: perceptia pericolului islamismului si realitatea existentei acestei religii. Anume, intrebati sa estimeze cat la suta din populatia tarii lor este islamista, oamenii exagereaza foarte mult cifra reala.

Aceasta peceptie gresita a facut ca dupa atentat sa fie atacate moscheile si oamenii de buna credinta dar care au ca religie islamul sa fie supusi urii. Si invers, oameni care deplang sincer tragedia sa fie atacati de cei din alta tabara culturala pe principiul ca lupta lor pentru libertatea de exprimare a condus la moartea inocentilor. Je suis Charlie, exprimat din mii de piepturi de oameni insangerati a fost urmat de je suis Ahmed, politistul musulman deplans ca a platit cu propria viata libertatea de a se exprima a celor care, spun inventatorii sloganului, si-au batut joc de religia lui.

Aici este penumbra extremismului, locul adevarat in care sistemul unu scapa de sub cenzura sistemului doi si provoaca adevarata criza: nici musulmanii de buna credinta nu sunt vinovati pentru ce s-a intamplat asa cum nici acei caricaturisti nu au facut un act reprobabil razand cu pixul pe hartie.

Dar, cel putin la noi, cand citesti opiniile unor oameni cu influenta in presa, ca lucian mandruta, cristian tudor popescu si altii iti dai seama cat de departe este presa romaneasca de adevarata libertate de exprimare care este de fapt libertatea de intelegere a fenomenelor care ne depasesc gepografic si cultural

daca va place dati de veste:
0

8 carti de citit in 2015

Desi vartejul de lume in care traim lasa putin timp lecturii, adevaratele progrese mentale si de atitudine umana vin de multe ori cand descoperim o carte buna. De ce o carte? De ce nu un film, un documentar, un articol, un video? Fiecare sursa de informatie are utilitatea ei, dar o carte este o poveste structurata a unei minti in timp. Iar cartile de non-fiction pot oferi pe langa o placere a lecturii veridica si o informatie foarte structurata si accesibila intr-un mod comod pentru creier.

Iata deci lista de carti pe care as recomanda-o oricui:

  1. Your money or your life daca te intereseaza cum sa intelegi mai bine ce ai in contul bancar, ce sa faci cu banii si cum sa traiesti cu ei si chiar sa ii inmultesti pentru proiectele tale, aici trebuie sa incepi
  2. How to win friends and influence people – un clasic al interelationarii; daca te intereseaza sa iti imbunatatesti abilitatile sociale, fie la locul de munca, fie in orice alt cadru social, asta e o carte care nu se poate ignora
  3. I will teach you to be rich – o carte scrisa de un tip care s-a saturat sa munceasca pentru altii si care prezinta niste adevaruri simple dar extrem de puternice; un formator de obiceiuri financiare sanatoase.
  4. The power of habit – cartea asta e atat de bine scrisa incat se citeste ca un thriller. Ideile sunt dovedite stiintific si vei intelege rolul fundamental al obiceiului (bun sau rau) in evolutia mentala a fiecarui individ. Modurile in care iti poti schimba obiceiurile te pot ajuta sa iti schimbi viata
  5. Why nations fail – o lucrare monumentala despre motivele pentru care unele natiuni sunt sarace si altele prospere; de ce mexicul se zbate inca in saracie si Statele unite nu, cum institutiile sociale si politice inclusive au aparut in istorie si cum unele state le-au eludat spre mizeria populatiei lor
  6. Outliers – deja o lucrare clasica a lui Malcom Gladwell despre secretele ascunse ale succesului pentru anumite persoane sau grupuri sociale; o poveste despre cat de buni (si de ce) sunt chinezii la matematica, de ce cad avioanele in Asia si de ce marii avocati din New York au anumite origini sociale. Si multe altele, bineinteles
  7. Man’s search for meaning – povestea biografica a lui Frankl care a pus bazele unui curent terapeutic in psihoterapie, anume logoterapia, terapia prin cautarea unui scop in viata. Ideea de baza e ca orice suferinta poate fi suportabila daca exista un scop in care omul sa creada. Si ar trebui sa-l credem pe cuvant, omul a supravietuit unui lagar nazist
  8. Influence – o carte esentiala pentru a intelege cum functioneaza psihologia convingerii, de ce esti convins sa cumperi o anumita carte si nu alta, de ce sa donezi pentru un anumit scop si u pentru altul. Psihologia acestor acte este o placere subconstienta
daca va place dati de veste:
0

Alergie la bun-simt sau clinica de dezintoxicare

Presedintele Klaus Iohannis a avut pana acum cateva discursuri, culminand cu declaratia de la CSM. Toate de bun simt, decente, corecte, uneori banale prin limbajul uniform cu care ne-a obisnuit acest demnitar. In suma, discursuri in linia asumata de Iohannis, de decenta si impartialitate.

Nu a fost insa de ajuns pentru a multumi o anumita parte a presei, asa-zise „quality” (stay calm, nu exista presa quality in Romania, doar tabloide frumos ambalate in sclipici) care a scos din fabrica o serie de articole in care se clameaza uimirea fata de gafele lui Iohannis, care iata o da in bara, incepe sa isi piara increderea cu care l-au investit cetatenii, bla-bla-bla…

Si asta pentru ca presa romaneasca si implicit o mare parte din cititori, mai ales cei care se autoinclud intr-o casta pe care lipesc etichete cu scuipat gen „aparatorii statului de drept, justitiarii independenti, cultii, cititii” dar care in realitate fiind departe de a deschide macar un ziar quality de afara (daca chiar vor sa se instruiasca cu adevarat) au fost obisnuiti cu mediul toxic de scandal institutional de pana la Iohannis. Astfel ca reactia lor este mai mult o reactie alergica fata de un climat normal si decent.

Obisnuiti cu cuvantarile de bodega ale fostului Presedinte, cu biletelele, insultele, mojiciile si farsele acestuia, cu hahaielile de „bonton”, cu „charisma” acestuia (un alt eufemism care spune de fapt mai multe despre cel care il foloseste), ayatollahii presei noastre sunt socati cand de la cotroceni le vorbeste un om cu bun simt despre bun simt. Ca si cum s-ar fi asteptat sa apara un ins cu manecile suflecate, care sa scuipe langa bocanci pentru a-si drege glasul si care apoi sa inceapa sudalmile institutionale cu atacuri la guvern, la parlament, la CSM, la comisii, la „politicieni”, totul presarat cu glumite de cartier.

Ei bine, domnilor alergici la bun-simt, asa ceva nu mai e posibil. Cum spun indonezienii, „en d’autres termes, la rigolade c’est termine”. Trecerea prin clinica de dezintoxicare a bunului-simt este, adevarat, dureroasa si efectele secundare se resimt pentru ca un organism hranit cu o realitate diferita si toxica si care opune rezistenta atunci cand este trezit brusc la realitate.

Iar realitatea, indiferent de distorisunile cognitive ale ziaristilor-scribi, a invatat si ce inseamna decenta, chiar daca are gust de brocolli. Dar e mai sanatoasa.

daca va place dati de veste:
0

© 2017 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!