Month: ianuarie 2016

Bitcoin – o introducere

Pentru a intelege ce este bitcoin trebuie mai intai sa intelegem ce sunt banii. Pare cel mai intuitiv lucru din lume, insa acest concept atat de necesar si utilizat in viata de zi cu zi are inca caracteristici neintelese, aproape esoterice.

Sa ne intoarcem cu cateva mii de ani in urma : atunci, in habitatul ostil al vanatorilor-culegatorilor si al primilor agricultori, banii nu existau asa cum ii stim azi. Atunci prevala trocul, schimbul direct intre diverse bunuri. In timp, prin practica curenta, o serie de bunuri au inceput sa fie folosite foarte des in aceste schimburi, astfel ca pe langa valoarea lor intrinseca au capatat o noua dimensiune a valorii, aceea de mijloc de schimb : in primele comunitati aceste lucruri erau reprezentate de animale, cereale, unelte iar mai tarziu pietre pretioase, margele din piatra, scoici, piei de animale, pene multicolore etc. Au aparut astfel proto-banii iar tendinta a fost spre gasirea unor mijloace de schimb care sa permita eficientizarea schimburilor prin cateva caracteristici esentiale : sa aiba o valoare mare raportata la o dimensiune mica si sa fie usor impartite in subdiviziuni comparabile. Metalele pretioase au fost urmatoarele obiecte care au respectat aceste caracteristici si in consecinta folosirea lor ca bani a fost realizata pe scara larga. Sa intelegem inca de pe acum o alta caracteristica esentiala a banilor inca de la inceputul acestora : valoarea obiectiva de schimb pe care acestia o obtin prin cutumele sociale recurente, care difera fundamental de valoarea primara intrinseca a obiectului care functioneaza ca moneda. Aceasta valoarea obiectiva poate sa fie dublata de o valoare intrinseca recunoscuta mai mult (ca in cazul metalelor pretioase) sau mai putin(ca in cazul pietrelor folosite ca moneda-credit de populatiile indigene din insulele Yap).

Oricare ar fi fost obiectul folosit drept bani in tranzactii, acesta avea o existenta fizica, era material, palpabil si in majoritatea cazurilor avea o valoare intrinseca independenta de valoarea de schimb.

Urmatorul pas fundamental in evolutia acestui concept a fost renuntarea la valoarea intrinseca. Dematerializarea banilor reprezinta inceputul conceptiei modern care a inceput cu renuntarea la metalele pretioase ca bani si transformarea banilor intr-un mediu dematerial de schimb. Aceasta este pe scurt paradigma monetara moderna: fiat money, crearea imateriala a banilor de catre sistemul bancilor central-comerciale prin mecanismul rezervelor obligatorii. Singura valoare pe care o mai retine acest tip de bani este increderea populatiei in institutiile care emit banii. Atat. Istoria crizelor financiare moderne este cea a deteriorarii increderii in mecanismele prin care perdeaua de bani « fiat » se intinde mai sus sau mai jos in functie de nevoile percepute ale economiei.Emiterea acestora depinde de o serie de politici monetare si economice, care nu sunt tocmai intuitive si in definitiv depind de deciziilor unor oameni despre cati bani ar trebui sa fie in circulatie. Teoretic banii care se pot emite nu pot fi limitati (cu consecintele inflationiste de rigoare si de risc sistemic).

In acest context, bitcoin poate fi definit ca o forma virtuala de cripto-moneda electronica limitata care elimina problema “increderii” caracteristica monedelor ortodoxe printr-un sistem de tranzactii descentralizat, codificat si depersonalizat. Accentul aici nu cade pe moneda in sine, care reprezinta doar o conventie, ci pe reteaua globala de plata care reprezinta infrastructura bitcoin. Asa cum retelele Mastercard sau Paypal permit transmiterea bailor electronici intre parti, la fel si reteaua bitcoin transmite plati electronice intre participantii la schimb.

Exista cateva diferente fundamentale fata de reteaua ortodoxa de plati electronice actuala :

  • Reteaua bitcoin este descentralizata: nu exista nici o autoritate centrala, institutie sau persoana care sa dirijeze aceste tranzactii (cum este de exemplu Banca Centrala Europeana pentru tranzactiile cu Euro)
  • Tranzactiile electronice in reteaua Bitcoin nu au la baza o moneda ortodoxa (cum are de exemplu Paypal unde poti plati doar printr-una din monedele acceptate de sistemul financiar mondial) ci are propria unitate de cont, denumita « bitcoin »
  • Numarul maxim de bitcoins care se pot crea oricand nu poate depasi 21 de milioane. Spre deosebire de dolari de exemplu care teoretic pot fi creati intr-un volum nelimitat, reteaua bitcoin nu poate produce mai mult de 21 de milioane de unitati (in prezent exista in circulatie cca. 15.2 M euro).

Aparitia bitcoin este inca invaluita in mister, creditat cu aceasta creatie fiind misteriosul Satoshi Nakamoto, a carui identitate reala nu este cunoscuta (poate fi un individ sau un grup) prin celebrul manifest online Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System semnat Satoshi Nakamoto (daca doriti sa-i scrieti are si adresa de email – satoshin@gmx.com. Sa nu fiti insa extrem de dezamagiti daca nu va va raspunde).

Pentru a intelege cum functioneaza bitcoin trebuie sa intelegem cum functioneaza infrastructura electronica care sustine aceasta moneda : the blockchain. Acest blockchain este de fapt inovatia fundamentala din spatele bitcoin. Pentru ca o explicatie completa necesita cateva diplome de informatician si un creier pe masura, voi incerca sa explic doar cateva caracteristici fundamentale ale acestui sistem: blockchain-ul este o retea publica, partajata de tranzactii cu bitcoin la care iau parte milioane de computere (numite noduri) si in care comunicarea se realizeza prin sistemul peer-to-peer (va suna cunoscut ? da, acelasi sistem care permite de exemplu existenta binecunoscutelor programe de file-sharing). Toate tranzactiile cu bitcoins care au existat vreodata sunt inregistrate in acest blockchain si fiecare computer (nod ) din retea detine fiecare copie a acestor tranzactii. Cand are loc o noua tranzactie cu bitcoins, informatiile despre aceasta sunt transmise tuturor computerelor din retea unde sunt verificate dupa anumite chei (semnaturi). Apoi toate computerele primesc o problema matematica pentru rezovarea careia este nevoie de o putere de calcul direct proportionala cu numarul de bitcoin in circulatie. Nodul (computerul) care rezolva problema anunta rezolvarea tuturor celorlalti printr-un sistem peer-to-peer, tranzactia este validata si computerul care a rezolvat problema primeste ca recompensa un numar de bitcoins (in prezent 25). Dupa care se trece la analizarea urmatoarei tranzactii. Acesta de fapt este si singurul mod in care se pot crea noi bitcoins, iar acest proces se numeste « mining » pentru a aminti de perioada in care aurul functiona ca moneda si tranzactiile cu aur duceau la invetitii in minele de aur pentru a pune si mai mult aur in circulatie.

Pentru o intelegere mai clara a conceptului de tranzactionare care sta la baza bitcoin, sa revenim la populatia din insulele Yap de care am amintit la inceput. Milton Friedman foloseste acest exemplu in seria de eseuri Money Mischiefs: Episodes in Monetary History pentru a explica insasi ideea de bani insa curioasele obiceiuri financiare ale locuitorilor din arhipelagul Yap pot fi folosite ca alegorie pentru bitcoins.

Pentru tranzactiile pe care le fac, acesti locuitori folosesc un anumit tip de piatra masiva din calcar drept mijloc de schimb.Intreaga comunitate recunoaste acesti « bani » iar tranzactiile sunt dematerializate in sensul ca pietrele care fac obiectul schimbului nu mai sunt transportate de la cumparator la vanzator din cauza masivitatii acestora ci pur si simplu seriile de tranzactii sunt inregistrate prin anunturi publice astfel incat fiecare membru al comunitatii stie ca piatra masiva de pe dealul X apartine persoanei Y. In acest mod functioneaza si sistemul de validare publica a tranzactiilor din « blockchain », fiecare tranzactie fiind facuta publica prin publicitate peer-to-peer.

Oricine poate vedea cum functioneaza acest sistem in mod direct. Site-uri ca Biteasy.com, Blockchain.info, sau Bitcoin Block Explorer arata ultimele “blocuri” adaugate la blockchain; se poate oberva ca numarul de blocuri adaugata intr-o ora este de 6, in medie.

Desi vazuta ca o moneda a viitorului, bitcoin functioneaza deocamadata mai mult ca un activ exotic. Tranzactiile comune sunt inca limitate, desi exista site-uri care accepta aceasta moneda, insa cei mai multi il folosesc pentru natura lui speculativa si volatila. In ultimii trei ani, valoarea bitcoin (in dolari americani) a fluctuat de la 200$ in 2013 la un maxim de 1150$ in 2014 pentru ca sa scada la valoarea curenta de 380$ Aceasta ar fi si principala critica a acestui sistem, faptul ca fiind descentralizat nu exista asigurare asupra valorii investitiei si daca factorii de risc se materializeaza investitia ta in bitcoin se transforma in pierdere finala, fara posibilitatea de a mai fi salvat de vreo banca centrala sau un fond de garantare asa cum se intampla de exemplu cu depozitele bancare obisnuite.Iar factorii de risc pot fi faibilitatea intrinseca a sistemului, posibilitatea hacking-ului sau aparitia unor platforme concurente.In plus, pe masura ce reteaua devine mai populara, apar probleme legate de timpul in care se proceseaza tranzactiile ; daca in mod normal o tranzactie se proceseaza in mai putin de o ora, au fost cazuri in care vanzatorii au asteptat si pana la 12 ore. In conditiile in care platformele concurente ca Mastercard sau Visa realizeaza milioane de tranzactii pe ora, bitcoin e limitat la cateva mii. Prea putin deocamdata.

Pe de alta parte, natura independenta a acestei monede il face sa fie agreat de nostalgicii etalonului-aur si de adeptii Scolii Austriece de economie pentru ca bitcoin reprezinta in esenta o moneda libera, extrasa de sub tutela vreunei autoritati reglementare si a carui emitere nu depinde de vreo politica monetara anume. In acest sens, bitcoin este vazut ca o antiteza la establishemntul financiar modern, care poate suferi crize sistemice fatale precum cea din 2008 la baza carora se afla tocmai natura inflationista a monedei oficiale electronice.

 

 

daca va place dati de veste:
0

Filtru pentru minte #3

Intro: Adeptii singularitatii au noi motive sa se bucure, pentru ca un nou start-up promite sa transfere constiinta umana in corpuri artificiale. O idee SF dar care are din ce in ce mai multi urmaritori, mai ales in cercurile excentrice ale high-tech-ului. O idee disturbatoare, iconoclasta si care pune multe intrebari despre ce asteptam de la viitorul umanitatii.

  1. Cum Facebook continua sa distruga Twitter. Reteaua de micro-blogging trieste o cadere inceputa in 2009, in conditiile in care miscarea sociala a lui Zuckerberg se dovedeste antifragila si inglobeaza in modul sau de functionare mai multe avantaje pentru a concura cu succes pentru pricipala resursa pusa la bataie: atentia noastra.
  2.  China continua sa uimeasca si sa provoace frisoane in lumea globala a investitiilor. Un studiu foarte bun isi propune sa explice de unde vin puterea si imprevizibilitatea Chinei.
  3. Extinderea virusului Zika intr-un grafic graitor de la The Economist.
  4. Open Syllabus Project este unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am intalnit in ultima vreme. Isi propune sa adune intr-un singur loc galaxia celor mai importante programe ale marilor universitati. Daca va intereseaza recomandari despre ce ar trebui sa cititi sau sa explorati, de la medicina la stiinte politice, asta e locul unde puteti incepe.
  5. Putem imagina o lume in care banii sa functioneze fara banci? Un articol care ridica o problema sensibila si care se inspira din experienta Irlandei.

ce carti mai citesc:

  • Mindset: The New Psychology of Success – Carol S. Dweck. O carte de psihologie practica recomandata de Bill Gates. Principala idee este ca gravitam intotdeauna in jurul a doua paradigme mentale, care ne pot dicta alegerile in viata: gandirea fixa si gandirea expansiva. Gandirea fixa este limitativa, nu ne permite sa credem ca ne putem depasi potentialul, este fatalista si impune distorsiuni cognitive. Gandirea expansiva este toleranta la esec, ignora limitele artificiale si permite cresterea personala. John McEnroe vs. Michael Jackson
  • Quo Vadis – Henrik Szenkiewitcz. Saga antica  a scriitorului polonez care ramane in memorie prin personajele sale memorabile: tragicul Nero, influentul si rationalul Petronius, personajul colectiv al crestinismului incipient si forma de persecutie care a stat la baza expansiunii.

ce am mai vizionat:

ce muzica mai ascult:

 

“But I think happiness springs from another source, a far deeper one that doesn’t depend on will because it comes from love.”
Henryk Sienkiewicz, Quo Vadis

daca va place dati de veste:
0

5 puncte – hateful eight, iwo jima si gramatik

Recomandarile din aceasta saptamana incep cu un comeback: teoria austriaca a ciclurilor economice incepe sa para din ce in ce mai plauzibila. Cand bursele trec printr-o perioada de nervozitate si semnaleaza o noua recesiune, poate e bine sa ne intrebam de unde pleaca totul.

  1. Diferenta dintre bani si avutie: merita sa redescoperim aceasta inegalitate de la neintelegerea careia pleaca multe nemultumiri personale si suferinte interioare. Dar asta este unul dintre misterele banilor, inca de la inceputuri: capacitatea insidioasa de a introduce a priori iluzia bogatiei.
  2. 30 de metode de slabit dovedite stiintific. Intr-o epoca a unei continue autoflagelari personale din motive corporal-estetice, este bine sa intelegem care este logica metabolismului uman.
  3. Diferente dintre propiectia digitala si cea analogica: film vs. digital. Data viitoare cand intrati intr-un cinema poate ca aceasta distinctie va va ajuta sa intelegeti mai bine productia vizionata.
  4. Cum sa-ti antrenezi creierul pentru o performanta superioara. Desi mult timp s-a crezut ca celulele creierului nu se pot regenera, acum se stie ca reteaua neuronala este plastica: se poate modela, deci poate creste prin antrenament. Acest articol vorbeste despre cele trei tipuri de gandire: implantata, imprimata si inspirata (ultima este ingredientul magic): „We all have deep within us something special that we might call ‘inner magic’ or a talent that wants to come out, or a dream that invites us to think about exploring a new direction in our lives.”
  5. Design thinking: o metoda in 5 pasi pentru a rezolva problemele reale mai eficient

ce carti am mai citit:

  • Feeling good – David Burns. Felul in care gandim poate fi detasat de propriile obiective dar in acelasi timp putem schimba caile neuronale prin exercitiu constient
  • Doctor Sleep – Stephen King – continuarea The Shining, acelasi stil nervos, cu o incarcatura speciala care creeaza personaje disfunctionale.

ce am mai vizionat:

ce muzica am mai ascultat:

 

daca va place dati de veste:
0

The Revenant – On est tous des sauvages

The Revenant este un cuvant cu origini franceze, care inseamna „spirit” sau „fantoma”. Filmul lui Inarritu este un melanj visceral de naturalism si tribalism oniric care se traieste undeva la limita inconstientului. Imaginile sunt clare si se succed ca intr-un diafilm, fiecare ramane atat cat e nevoie pentru a produce impresia dorita. Regizorul nu judeca personajele, nu incearca sa manipuleze spectatorul ci ii da sansa sa fie acolo, in acel mediu ostil. Filmarea este bruta, lumina e naturala in fiecare cadru, ceea ce imprima filmului un curios efect documentar.

Violenta este o constanta naturala dar nu e perceputa decat prin filtrul constiintei umane. Cele doua constante ale naturii, impietrirea (stillness) si violenta provoaca dileme doar prin modul in care ne raportam la ele, ele existand indiferent de morala umana. Omul, prins intr-o cursa a competitiei naturale se afla in prezent intr-un iluzoriu post-modernism, convins ca si-a lasat atat de mult amprenta asupra acestei planete incat este stapanul ei absolut. Ca si in cazul celor care declama ca asistam la sfarsitul violentei umane, lucrurile stau cu totul altfel.

Daca Glass este simbolul supravietuirii unei fiinte fragile ca omul intr-un univers atat de ostil, Fitzgerald este alegoria unei alte supravietuiri, un cinism lipsit de scrupule care rezoneaza cu cele mai adanci resorturi ale creierului limbic, primordial. Fitzgerald este insidios si rece, calculat si aparent rusinat in fata autoritatii reprezentate de capitanul Henry, dar in interior traieste angoasa custii, ca orice animal salbatic care vrea sa ucida. Dar spre deosebire de ursoaica, a carei violenta vine din programarea genetica de a-si apara puii, Fitzgerald este un pur personaj dostoievskian, setea lui de ucidere vine din nihilism. Singurul motiv pentru care tanarul Bridger ramane in viata este pentru ca Fitzgerald are nevoie de un partener de conversatie, de o audienta.  Lui ii povesteste acea anecdota despre tatal sau care a avut revelatia credintei la intalnirea cu o  veverita pe care a si ucis-o. Aici poate este si singura masura a empatiei acestui personaj atat de reusit, intepretat minimalist dar magistral de Tom Hardy: chiar si in momentul mortii, cauta conversatia, amintindu-i lui Glass ca razbunarea nu-i va aduce inapoi copilul. Aici este si una din fortele acestui film: dialogul este brut, taios, parte din habitatul natural ostil.

Glass este un om singur prins intre lumi. Intre albi si indieni, intre viata si moarte, intre spiritul de saman si datoria paterna, sufletul sau este o fantoma totemica care cauta o izbavire, un raspuns final. Filmul prezinta aceasta suferinta prin comunicarea cu fosta sotie si relatia anxioasa cu propriul copil indian; cadrele insa sunt nereusite si aici poate e cel mai mare pacat al acestei productii. Mult mai reusit este transferul subconstient om-animal, Glass construind adevarate punti totemice cu spiritul animal. Forta supravietuirii insa este redata in culori vii, puternice, fara retusuri. Atacul ursului este o mare realizare tehnica (un VFX extraordinar) dar care reuseste sa transmita aproape instantaneu absurdul si aleatoriul violentei animale, timpii morti dintre atacuri adaugand la amestecul de duritate si maretie a naturii in compensatie cu suferinta fizica a personajului principal. Di Caprio nu stiu daca a incercat sa forteze un Oscar, dar in unele momente este foarte credibil in exprimarea unui anumit tip de suferinta cu mijloace limitate (nu vorbeste o mare parte din film), comunicarea emotiilor fiind facuta prin ochi, incarcati cu o expresivitate puternica.

Inarritu reuseste de asemenea sa transpuna sentimentul hobbesian de Homo homini lupus, intr-o societate incipienta si caricaturala in care pericolele pentru om vin de la cel de langa tine, de la cetele de salbatici sau de la furtuni de zapada sau de la animale salbatice. Tonul este mult prea fortat negativ, chiar si forturile civilizate fiind prezentate ca asezari sterse, populate de umbre subnutrite; omenescul este inca in devenire si salbaticia se intinde ca o maree pana in sufletele oamenilor si inapoi. „On est tous des sauvages” apare scris pe  scandura atarnata de gatul indianului spanzurat, ca un mesaj de profunda tristete peste o lume murdara, unde viata se masoara in piei si ratii de mancare. Glass este insa o contrapondere la acest mesaj apocaliptic pentru ca forta sa vitala care il ajuta sa supravietuiasca este o marturie pentru calitatile ascunse in interiorul fiintei umane, ce reuseste sa gaseasca mereu o cale spre viata. Dar privirea plina de scraba a indiencei  de la final pe care i-o arunca lui Glass nu exprima deloc recunostinta (desi Glass ii salvase viata) ci un soi de dispret profund care spune: „zi merci ca  ai scapat de  scalpare pentru ca ai avut un rol in salvarea mea…”

Cinematografia este o reusita, imaginile sunt largi filmate cu lentile foarte puternice ce reusesc sa surprinda prim-planul actorilor conservand in acelasi timp peisajele uluitoare din plan secund. Scena initiala a atacului indian este filmata panoramic, intr-un singur cadru care serpuieste printre combatanti. Brutalitatea atacului te prinde de guler si nu-ti mai da drumul, muschete, sageti infipte in ochi, scalpari si angoase. E o scena rupta de acum 200 de ani, realizata cu mare stil si cu dorinta de a elimina orice urma de estetizare moderna pentru a face loc clipei de atunci, asa cum s-a intamplat.

daca va place dati de veste:
0

5 puncte – recomandari saptamana #1

Primele 5 puncte din acest an. 2016 a inceput in forta, cu  criza din brazilia, frictiunile dintre Arabia Saudita si Iran, si militiile din Oregon.

  1. Ce mai fac miliardarii planetei cu timpul lor liber? Mark Zuckerberg isi doreste sa construiasca un sistem de inteligenta artificiala pentru nevoile sale personale : „My personal challenge for 2016 is to build a simple AI to run my home and help me with my work. You can think of it kind of like Jarvis in Iron Man.”
  2. In Oregon cativa locuitori au pus bazele unei militii private pentru a face fata abuzurilor federale si au luat cu asalt un refugiu federal. Stirea creaza putin zgomot in State, mai ales din punctul de vedere al posibilelor repercusiuni asupra unei eventuale revolte.
  3. Thomas Picketty, renumitul economist care a scris Capitalul in secolul XXI, explica principalele teze din carte si mai ales cum au fost calculate statisticile despre inegalitati si care sunt masurile pe care el le are in vedere. Explicatia e academica, dar nu pare sa alunge ideea ca Marx e luat prea mult in serios.
  4. O bibliotecara a citit 164 de carti in 2015, le-a urmarit intr-un spreadsheet Google docs si are urmatorul sfat: daca simti ca nu iti place o carte, renunta sa o mai citesti fara sa te simti vinovat.
  5. Cum sa-ti dezvolti puterea mentala pentru a face parte situatiilor stresante si neprevazute: cunoaste-ti asteptarile, fii flexibil. gaseste motivatia potrivita si invata sa renunti la ancore negative.

+ o noua clasa de active poate sa apara in 2016: printre ele, posibilitea sa-ti vinzi o parte din casa

+ o noua era a descoperirilor pentru a intelege mai bine planeta

ce carti mai citesc:

ce filme am mai vazut:

  • The lost mariner
  • Macbeth: Michael Fassbender intr-un rol magistral, nebunia progresiva si tragedia propriei descompuneri morale sunt foarte bine transmise.

ce muzica mai ascult:

 

 

daca va place dati de veste:
0

© 2017 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!