Category: Politica (page 2 of 2)

Tot ce trebuie sa stii despre criza din Grecia

Ca de obicei, in Romania nu exista o analiza pertinenta a celor mai importante evenimente mondiale. Explicatiile sunt ori copiate din surse indepartate si traduse cu google translate ori trecute prin patul lui procust al unor partizanate rigide.

Criza din Grecia este un subiect sensibil si extrem de serios, pe marginea caruia nu se cade sa se sparga seminte, asa cum incearca diversi analisti (vezi Tapalaga, vezi Tolontan, vezi Alex Mihaileanu) carora le lipseste cea mai de baza pregatire economica pentrua putea explica credibil acest fenomen.

O sa incerca explica sumar dar cat se poate de inteligibil ce se intampla acolo:

  1. Grecia este o natiune obisnuita sa traiasca pe imprumut. Din ultimii 200 de ani, 90 de ani au fost petrecuti in incapacitate de plata. Au existat sase crize ale datoriei de la sfarsitul secolului 19 pana in prezent. Grecia are deci un istoric de creditare foarte prost, lucru ce ar fi trebuit sa puna pe ganduri orice creditor sanatos la cap. In schimb, Grecia a primit de la intrarea in zona Euro sute de miliarde de euro de la creditori privati pentru ca agentiile de rating au echivalat riscul statului grec cu cel al Germaniei de exemplu. Bancile au creat bani si i-au imprumutat Greciei la randamente mai bune decat cele pentru titlurile din tarile bogate fara sa se mai preocupe foarte mult de riscul de credit. Datoria suverana era considerata sfanta si riscul foarte mic. Grecia insa are o structura sociala si politica care favorizeaza un sistem public mamut, greoi si neproductiv si care are nevoie de atragerea de resurse externe (imprumuturi) pentru a supravietui. In timp, acumularea de datorii, sufocarea sistemului privat si a liberei initiative a dus la o gripare a cresterii economice si la primele probleme legate de rambursarea imprumuturilor.
  2. In 2010 a izbucnit criza datoriilor private ale Greciei. Creditorii, in special bancile franceze si germane au ajuns cu bondurile la scadenta si guvernul atenian nu a putut sa plateasca. Marea problema legata de aceste datorii si care a slefuit dezvoltarea viitoare a fost ca riscul de contagiune european care ar fi urmat daca bancile occidentale ar fi fost lasate cu acele pierderi a facut guvernele, BCE si FMI sa transforme datoria privata a Greciei in datorie publica. Guvernele in principal au preluat datoria, platind bancile private pentru a le salva de la o catastrofa iminenta. In acest moment, datoria publica a devenit nesustenabila pentru Grecia pentru simplul motiv ca sutele de miliarde de dolari nu ar fi putut si rambursati nici macar cu masuri de austeritate. Un document tinut secret de FMI pana de curand dovedeste acest lucru.
  3. Si ajungem la problema fundamentala a crizei din Grecia: criza datoriilor, printr-un subterfugiu politic a fost transformata din privata in publica. Este o diferenta fundamentala intre cele 2: datoria privata comporta un risc, ca orice credit care nu este platit, risc care este in final suportat de creditorul final sau asiguratorul explicit al acestuia (de facto bancile creditoare nu aveau asigurator explicit si se bazau pe  statutul lor de Too Big To Fail ce va obliga statele bogate sa le salveze). In cazul datoriei publice insa, riscul se transfera in perpetuitate asupra indivizilor care alcatuiesc poporul al carui guvern s-a imprumutat si care vor fi de facto legati de plata unei datorii prin simplul fapt sa sunt cetateni ai statului respectiv
  4. Am observat foarte multe reactii viscerale in comentariile unor analisti care arunca vina exclusiv asupra Greciei si guvernului actual, preluand clisee fara nici un fundament: grecii sunt lenesi, Syriza e un guvern de hoti aliati cu Putin. Adevarul e mai nuantat, ca orice adevar, dar sa nu lasam adevarul sa stea in calea propriilor noastre ordine de partid care ne dicteaza ce sa scriem, nu? Aceasta abordare a crizei in Romania m-a convins daca mai era nevoie ca multe voci ale opiniei publice sunt platite cu bani grei sa repete ca niste discuri stricate poezia care le-a fost transmisa ce cei care le sunt proprietarii constiintelor. In realitate, poporul grec nu e nici mai lenes nici mai putin lenes decat alte popoare ci pur si simplu asa cum am spus mai sus aparatul de stat grec este masiv si ineficient si a utilizat banii primiti din imprumuturi intr-un mod ineficient. Dar acest lucru se intampla de zeci de ani, nu din ianuarie de cand a venit noul guvern. E adevarat ca Syriza este un partid de stanga extrema, cu o agenda populista si care in conditii normale nu ar fi ajuns la putere, dar raul a fost produs cu mult inainte ca Tsipras sa fie pe prima pagina a jurnalelor. In plus, ei au castigat alegerile promitand ca vor scapa Grecia de austeritate, program pe care incearca sa il puna in practica. Pot fi acuzati de iresponsabilitate in negocieri, de demagogie dar nu pot fi acuzati de ipocrizie.
  5. In final, unica solutie reala pentru a rezolva aceasta situatie care ameninta sa devina exploziva este restructurarea datoriilor care sa includa o taiere (haircut) importanta. Insistarea pe continuarea masurilor de austeritate in conditiile in care timp de zece ani s-a facut doar asta fara nici un rezultat si stiind acum (vezi documentul FMI) ca masurile puse in practica nu vor permite cresterea economica este o solutie ireala si iluzorie. Asta nu inseamna ca Grecia va iesi ca prin minune din groapa si ca va putea sa-si permita stilul de viata ca si pana acum. Chiar daca datoriile le vor fi iertate cu totul, tot vor avea nevoie de bani pentru a demara cresterea economica iar fara reforme reale, o eficientizare a recupererii taxelor si o reducere a sistemului public concomitent cu cresterea si incentivizarea sectorului pirvat, Grecia va ramane o tara izolata in saracie, autarhie si rupta de la posibilitatea de a se putea imprumuta din nou pe pietele mondiale
  6. Adevarata miza pentru Europa nu este insa Grecia. Grecia este o economie relativ mica, care poate fi salvata fara mari probleme de bugetele Uniunii. Problema Germaniei si Frantei este legata insa de potentialul efect de contagiune pe care aceasta criza il poate avea in tari ca Irlanda, Italia, Portugalia sau Spania, tari mult mai mari si care daca se vor afla in situatia Greciei nu vor putea fi salvate atat de usor. O alta miza este si strategia de crestere economica a Uniunii care in ultima vreme s-a bazat foarte mult pe indatorare, indatorare care , iata , da semne ca nu mai poate sustine o crestere insemnata
daca va place dati de veste:
0

Tot ce vrei sa afli despre conflictul din Ucraina

Daca vrei sa afli mai multe lucruri despre criza din Ucraina este foarte greu sa-ti faci o idee rasfoind presa din Romania. Orice detaliu care iti poate aduce o intelegere diferita este obturat, prezentarile sunt schematice si multe articole sunt traduse cu forcepsul din diferite feed-uri de agentii internationale.

In plus, foarte multe opinii sunt atat de caricaturale incat te intrebi daca autorul chiar este interesat de subiect sau intretine o comoditate fata de adevar din diferite motive. Acest blog destul de promovat in elita online-ului vorbeste despre Ucraina in termenii urmatori:

„Ca europeni si romani, i-am abandonat pe vecinii nostri. Iar daca nu ne pasa de vecinii nostri, se pare ca nu ne pasa nici de noi pentru ca un vecin slab, instabil si nedezvoltat ne slabeste si pe noi. Este interesul Europei si al Romaniei pentru o Ucraina puternica economic, democratica si stabila.

Ceea ce trebuie facut este sa investim in proiecte economice comune, sa liberalizam comertul si sa liberalizam toate relatiile dintre Ucraina si Europa. Nu va fi usor, iar experienta noastra din ultimii 25 de ani ca romani trebuie sa ne fi invatat asta.

Insa Ucraina are nevoie de ajutorul nostru, ajutorul trebuie sa fie vizibil si trebuie sa fie acum”

Astfel de apeluri pentru un ajutor acordat Ukrainei ajung sa imbrace forma suprarealista a tanguirilor patriotarde are lui Lucian Mandruta care indeamna tinerii la razboi impotriva Rusiei.

Ce putem face insa in fata unor opinii publice care in mod voit sau din lipsa de igiena morala denatureaza adevarul si ori prezinta o versiune a faptelor politizata sau falsa ori imprima o constiinta a falsei indignari pentru o probema infinit mai complicata decat un post pe Facebook?

Daca ne departam  de perdeaua de fum a pseudo-opiniilor putem sa incepem sa intelegem si sa gandim cu mintea noastra. Unde a inceput totul? Cum a ajuns Ucraina aici? In cateva puncte s-au intamplat urmatoarele:

  1. Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice Ucraina a devenit un stat independent. Are o istorie moderna a independentei de exact 24 de ani. In urma iesirii din sfera sovietica, noul stat a experimentat ani de coruptie, convulsii politice si o economie letargica ca un pacient bolnav care din cand in cand isi pune perfuzii cu o mana pentru a si le smulge cu cealalta. Permanent aflata intr-o zona geopolitica fierbinte, Ucraina a explodat la alegerile din 2004 cand presedintele pro-rus Yanukovich a fost ales in urma unui scrutin controversat care a dus la proteste masive (Revolutia portocalie) si la reluarea alegerilor castigate pana la urma de contracandidatul Yanuchenko si premierul Iulya Tymoshenko.
  2. Lucrurile nu au mers insa in directia dorita pentru ca falgelul coruptiei a continuat sa destabilizeze functionarea interna in timp ce diferentele mari si complexe din interiorul tanarului stat (lingvistice, politice, sociale) s-au accentuat pe fondul unor esecuri economice din ce in ce mai vizibile.
  3. Astfel in 2010 Yanukovich revine si castiga alegerile iar fostul premier Tymoshenko este condamanta la inchisoare pentru abuz in serviciu in legatura cu un mare contract de gaze naturale.
  4. In noiembrie 2013 Yanukovich, confruntat cu o economie bolnava, o datorie masiva si un somaj endemic are de ales intre o varianta de cooperare cu Uniunea Europeana (care vede in Ucraina o resursa strategica de maxima importanta) si un ajutor de 15 Miliarde de dolari de la Rusia. Yanukovich alege cooperarea cu Rusia impins de viuziunea Eurasiei economice propovaduita de Vadimir Putin.
  5. Protestele reizbucnesc in Ucraina, apare miscarea Euromaidan la Kiev care acuza rusificarea tarii. Lucrurile se precipita, fortele politiei secrete ale presedintelui, „berkut” intra in scena, violentele se transforma in morti, sunt implicate si grupuri de extrema dreapta, nationalisti, servicii secrete, comunitatea internationala reactioneaza, Rusia vocifereaza si Yanukovich este suspendat de Parlamentul de la Kiev si fuge in Rusia. Influena Ukrainei vestice pare sa castige teren insa Rusia intervine
  6. Iar interventia Rusiei inseamna anexarea Crimeei, peninsula din sudul Ukrainei cu un regim ridicat de autonomie si locuita in proportie de peste 80% de etnici rusi. Printr-un referendum-fulger 97% din locuitori sunt de acord cu anexarea la Rusia si NATO si UE nu pot decat sa condamne actiunea lui Putin si sa propuna sanctiuni economice. De ce doar atat? Pentru ca orice incercare de raspuns militar ar fi marit riscul unui razboi la scara larga.
  7. Concomitent si ca raspuns la alegerile anticipate din Ucraina in urma fugii lui Yanukovich, grupuri de rebeli din sudul si estul Ukrainei incep sa provoace fortele locale, organizandu-se in grupuri paramilitare. Neoficial asistate de Kremlin, aceste trupe dezvolta un conflict cu fortele armatei ukrainiene si in august par sa piarda lupta. Imediat Rusia trimite ajutoare in regiune si conflictul este restabilit.

De ce s-a ajuns insa aici? Si de ce Ucraina a cazut atat de repede ca stat suveran si incapabil sa-si apare suveranitatea? Ucraina asa cum am mai spus are o istorie de independenta foarte scurta, fiind stat independent cativa ani dupa primul razboi mondial si din 1990 pana in prezent. Din 1600 si pana in 2015, Ucraina a fost in vasta majoritate a timpului sub ocupatie rusa sau sovietica. Este si o problema de semantica pentru ca unii lingvisti sustin ca „ucraina” inseamna „taram de granita”  (ceea ce ar denatura pretentiile acestei tari de a fi un Stat) in timp ce ultranationalistii ukrainieni prefera o alta etimologie : „pamantul-leagan”. In prezent insa nu se poate nega ca acest stat sufera de o fractura sociala, politica si geografica si in definitiv de o mare criza de identitate (sursa grafic vox.com):

Ukraine-map-composite

Diferentele sunt vizibile intre vest si est: vestul este format din oameni care considera infuenta Rusiei negativa, voteaza in general pentru lideri pro-europeni si vorbesc limba oficiala „ukrainiana” in timp ce estul este pro-rus, folosesc limba rusa intr-o proportie covarsitoare si legaturile culturale si istorice cu Rusia sunt puternice.

Iar aceste diferențe sunt de sute de ani. Aceasta fractura arata un stat care nu este unitar, in care doua categorii mari de populatie au obiective si idealuri diferite, in care limba vorbita nu este unitara si in general un stat care poarta in el un risc mare de implozie. In nici un alt stat din zona nu exista o asemenea falie atat de vizibila si care iata este exploatata in prezent prin acest conflict tragic.

Un stat-buffer

Importanta strategica a Ukrainei este insa covarsitoare in noua ordine mondiala. Ucraina a jucat rolul esential de stat-buffer intre expansiunea NATO de dupa caderea Uniunii Sovietice si nostalgiile autoritare ale Rusiei. Tratatul de la Budapesta din 1990 intre Rusia si puterile europene prevedea ca Ucraina va fi un stat independent si neutru. Dar Ucraina nu a reusit in tot acest timp sa devina un stat puternic, fiind rupta din interior de conflicte etnice dar si politice asa cum am vazut anterior si supusa unei crize grave de identitate: incercarea de a fi un stat credibil a propus o constructie deformata. In plus, Rusia nu a acceptat niciodata cu adevarat ca Ucraina sa cada sub influenta vestica si cu atat mai putin noul presedinte Vladimir Putin care  a reactionat la debarcarea lui Yanukovich prin miscarea strategica de a arata Vestului ca Rusia nu doarme si ca nu poate accepta ca Ucraina sa devina un satelit american. In replica, noua diplomatie de la Washington, ignorind realpolitik-ul din zona a continuat sa impinga NATO catre est prin oferte clare pentru Georgia si Ucraina. Un anumit tipde conflict era inevitabil. Intrebare era, ce fel de conflict vom avea si cine vor fi victimele?

Acest conflict are si o mare componenta informationala cu o mare parte a presei din Rusia folosita de Kremlin pentru a prezenta un adevar distorsionat despre Ucraina. Din pacate, o buna parte din presa din Vest raspunde cu acelasi tip de mesaje manipulatorii, de aceasta data de cealalta parte a baricadei. Asa au aparut cateva mituri de o parte si de alta a acestei falii ukrainiene care merita demontate:

  1. Euromaidanul a fost produs de nazisti si fascisti ajutati de americani pentru a destabiliza Ucraina si a afecta populatia vorbitoare de limba rusa din est. Un mesaj tipic al presei utilizate de Kremlin. Adevarul este insa diferit in sensul ca desi este adevarat ca la miscarea euromaidan au participat elemente gri si extremiste, grupuri de extrema dreapta, totusi micarea nu a fost lipsita de o legitimitate populara
  2. Rusia doreste anexarea intregii Ukraine si acesta este un prim pas pentru atacarea altor state din zona. Desi este legitim sa ne intrebam ce se va intampla mai departe, pericolul ca Rusia sa invadeze Ucraina este limitat in primul rand de faptul ca Rusia nu mai este puterea din perioada sovieta, Ucraina de vest este formata totusi din peste 30 de milioane de oameni in mare parte ostili Rusiei si cum conflictele de invadare recente ne-au aratat (Irak, Afganistan, Syria) sansa unei reusite este extrem de mic chiar si pentru o superputere ca SUA. Rusia are clar interese in zona si isi doreste cel putin ca estul Ukrainei sa ramana sub influenta sa dar e greu de crezut ca vrea si poate mai mult
  3. Conflictul de azi este asemanator cu razboiul rece si ne indreptam catre un conflict global. Inca o afirmatie distorsinata pentru ca razboiul rece a implicat doua blocuri mondiale cu forte asemanatoare si multe razboaie-proxy in timp ce in prezent NATO are o forta disproportionata fata de Rusia iar conflictul prezent este doar unul local (Rusia, Ucraina, Siria)
  4. Valdimir Putin este un dictator nebun care nu se va opri in Ucraina. Aici parerile sunt impartite dar cred ca este o greseala ca liderul rus sa fie descris in astfel de termeni. Adevarul e ca nimeni nu stie cum este de fapt Vladimir Putin. Anumite grupuri de la Washington l-au descris ca un om care sufera de o forma de autism, Merkel vorbea despr el ca un tip care „traieste in alta lume”. Insa daca urmarim miscarile strategice ale Rusiei trebuie sa acceptam ca ne aflam in fata unui lider autocrat, cu o mare cota de popularitate in Rusia si care este suficient de inteligent sa foloseasca cartea nationalismului pentru a-si impinge agenda personala in Europa.
  5. Ucraina este de drept pamant rusesc. O teza favorita a ultranationalistilor din Moscova si asta pentru ca din punct de vedere istoric asa cum am mai spus Ucraina a fost foarte mult timp parte a Rusiei. Mitul leaganului civilizatiei ruse care se afla n centrul Ukrainei persista si a stat la baza rusificarii estului tarii atat de Caterina cea mare cat si de Stalin (care a ucis prin genocid milioane de etnici ukrainieni). Pe de alta parte, realitatea prezentului este ca o mare parte din populatia ukrainei de este este rusofona.
  6. Confictul din estul Ukrainei a fost instrumentat de Kremlin pentru a pune la cale ambitiile expansioniste ale lui Putin. Inca o teza cricaturala care este infirmata de realitate. Desi este adevarat ca Rusia a sustinut si sustine rebelii din Donbas, totusi esenta conflictului vine din fractura vest-est. Miscarea rebela isi are originea in luptele interne din Ucraina si nu este doar o miscare artificiala.

Ce urmeaza?

Deocamdata NATO si UE nu pot risca confruntarea directa militara cu rebelii sau cu Rusia pentru ca acest lucru ar reprezenta un risc prea mare de conflict planetar cu consecinte majore asupra securitatii mondiale. Asa cum au facut si in cazul Crimeei, America si Europa vor reactiona cu presiuni economice si incercari de rezolvare diplomatica, asa cum a fost si acordul de incetare a focului de la Minsk.

Unii analisti politici propun o solutionare in sensul federalizarii Ukrainei si acceptarii ca estul este pierdut pentru influenta NATO asa cum este pierduta Crimeea. Exista precedentul Cehoslovaciei care s-a rupt la cativa ani dupa 1989 „cu succes” in doua state. Alte grupuri de influenta nu pot insa accepta ruperea violenta a Ukrainei care ar insemna o infrangere pentru diplomatia americana si o intarire a ego-ului rusesc.

daca va place dati de veste:
0

Frica diversitatii

Episodul Charlie este in primul rand un atac la diversitate ca mod de a gandi modernitatea. Iar Franta a reprezentat intotdeauna leaganul diversitatii, iar in Franta, Parisul. Ideile, credintele si glumele de tot felul reprezinta inima acelui oras.

Frica de diversitate este o anxietate negativa, o otrava pentru gandirea de masa moderna pentru ca transfera fricile existentiale ale fiecaruia dintre noi catre pericole concrete, inamici concreti impotriva carora se poate lupta. De aceea acei teroristi chiar au luptat impotriva diversitatii de idei, exprimate prin acele caricaturi, neinteresandu-i terorismul de masa, asa cum dovedesc marturiile oamenilor care au intrat in contact cu ei (soferul acelui Clio si administratorul acelei tipografii care chiar i-a servit cu cafea fara sa-si vada viata amenintata).

Iar aceasta frica este oarba si subtila si intra in mintea unor subiecti tineri, care sunt agresati mental inca de mici si transformati in aceste vehicule ale urii.

Asta e principalul pericol al lumii civilizate dinspre zona aceasta gri a terorismului: cum sa recunoasca focarele de frica de diversitate si cum sa le anihileze prin educatie. Atacurile armate, represaliile, socul razboiului nu vor elimina aceasta frica ci educatia, demantelarea prin educatie a acestei anxietati a urii.

Aceasta este principala provocare a liderilor acestei lumi. Daca le pasa.

daca va place dati de veste:
0

JesuisCharlie vs JesuisAhmed

Daniel Kaheman vorbea in cartea sa Thinking fast and slow despre doua sisteme de gandire caracteristice fiecaruia dintre noi. Sistemul 1, intuitiv, emotiv, cu care luam decizii rapide pe pilot automat ca atunci cand viram la dreapta sau franam in trafic. Si sistemul 2, rational cu care gandim actiunile si ne cenzuram emotiile.

Tragedia din Paris arata ca cele doua sisteme coexista la nivelul societatii dar primu sistem in situatii de criza capata o parte intunecata, o distorsiune conectiva care naste pericole pe termen lung si multa suferinta pentru oameni nevinovati. Dupa gestul absurd al unor criminali, au aparut imediat urmarile puternice ale sistemului unu, exprimate ca o diferenta intre perceptie si realitate.

The Economist a facut un grafic concludent care exprima bine acest lucru, diferenta dintre cele doua sisteme de gandire atribuite maselor de oameni: perceptia pericolului islamismului si realitatea existentei acestei religii. Anume, intrebati sa estimeze cat la suta din populatia tarii lor este islamista, oamenii exagereaza foarte mult cifra reala.

Aceasta peceptie gresita a facut ca dupa atentat sa fie atacate moscheile si oamenii de buna credinta dar care au ca religie islamul sa fie supusi urii. Si invers, oameni care deplang sincer tragedia sa fie atacati de cei din alta tabara culturala pe principiul ca lupta lor pentru libertatea de exprimare a condus la moartea inocentilor. Je suis Charlie, exprimat din mii de piepturi de oameni insangerati a fost urmat de je suis Ahmed, politistul musulman deplans ca a platit cu propria viata libertatea de a se exprima a celor care, spun inventatorii sloganului, si-au batut joc de religia lui.

Aici este penumbra extremismului, locul adevarat in care sistemul unu scapa de sub cenzura sistemului doi si provoaca adevarata criza: nici musulmanii de buna credinta nu sunt vinovati pentru ce s-a intamplat asa cum nici acei caricaturisti nu au facut un act reprobabil razand cu pixul pe hartie.

Dar, cel putin la noi, cand citesti opiniile unor oameni cu influenta in presa, ca lucian mandruta, cristian tudor popescu si altii iti dai seama cat de departe este presa romaneasca de adevarata libertate de exprimare care este de fapt libertatea de intelegere a fenomenelor care ne depasesc gepografic si cultural

daca va place dati de veste:
0

Alergie la bun-simt sau clinica de dezintoxicare

Presedintele Klaus Iohannis a avut pana acum cateva discursuri, culminand cu declaratia de la CSM. Toate de bun simt, decente, corecte, uneori banale prin limbajul uniform cu care ne-a obisnuit acest demnitar. In suma, discursuri in linia asumata de Iohannis, de decenta si impartialitate.

Nu a fost insa de ajuns pentru a multumi o anumita parte a presei, asa-zise „quality” (stay calm, nu exista presa quality in Romania, doar tabloide frumos ambalate in sclipici) care a scos din fabrica o serie de articole in care se clameaza uimirea fata de gafele lui Iohannis, care iata o da in bara, incepe sa isi piara increderea cu care l-au investit cetatenii, bla-bla-bla…

Si asta pentru ca presa romaneasca si implicit o mare parte din cititori, mai ales cei care se autoinclud intr-o casta pe care lipesc etichete cu scuipat gen „aparatorii statului de drept, justitiarii independenti, cultii, cititii” dar care in realitate fiind departe de a deschide macar un ziar quality de afara (daca chiar vor sa se instruiasca cu adevarat) au fost obisnuiti cu mediul toxic de scandal institutional de pana la Iohannis. Astfel ca reactia lor este mai mult o reactie alergica fata de un climat normal si decent.

Obisnuiti cu cuvantarile de bodega ale fostului Presedinte, cu biletelele, insultele, mojiciile si farsele acestuia, cu hahaielile de „bonton”, cu „charisma” acestuia (un alt eufemism care spune de fapt mai multe despre cel care il foloseste), ayatollahii presei noastre sunt socati cand de la cotroceni le vorbeste un om cu bun simt despre bun simt. Ca si cum s-ar fi asteptat sa apara un ins cu manecile suflecate, care sa scuipe langa bocanci pentru a-si drege glasul si care apoi sa inceapa sudalmile institutionale cu atacuri la guvern, la parlament, la CSM, la comisii, la „politicieni”, totul presarat cu glumite de cartier.

Ei bine, domnilor alergici la bun-simt, asa ceva nu mai e posibil. Cum spun indonezienii, „en d’autres termes, la rigolade c’est termine”. Trecerea prin clinica de dezintoxicare a bunului-simt este, adevarat, dureroasa si efectele secundare se resimt pentru ca un organism hranit cu o realitate diferita si toxica si care opune rezistenta atunci cand este trezit brusc la realitate.

Iar realitatea, indiferent de distorisunile cognitive ale ziaristilor-scribi, a invatat si ce inseamna decenta, chiar daca are gust de brocolli. Dar e mai sanatoasa.

daca va place dati de veste:
0

Solutiile

Presedintele Traian Basescu, cu o mina apasata si vesnicul rictus in coltul gurii declara ca ministrii Liviu Pop si Sorin Campeanu au contribuit „prin distrugerea de institutii la un fals in interes public”. Acuzatiile sunt grave dar sunt urmate mecanic de semnarea decretelor de numire pentru ministrii sus-numiti de acelasi presedinte Traian Basescu, care, motivandu-si decizia de a ii numi totusi pe cei doi „distrugatori si farsori de interes public” citeste dintr-o decizie a Curtii Constitutionale. Cu alte cuvinte Presedintele Basescu este obligat de lege sa faca un act pe care el insusi in dezaproba, adica un act imoral si iresponsabil (dupa propriile spuse) de a numi in functie niste ministri scelerati.

Sa notam ca legea fundamentala si deciziile curtii constitutionale nu l-au oprit pe Presedintele Basescu sa refuze minstrii si prim-ministrii in trecut, incalcand astfel cum decurge logic din propriile sale spuse, o decizie a curtii constitutionale.

Dar exista o solutie simpla pentru Presedintele Basescu pentru a nu fi obligat sa-si incalce propriile precepte morale numind niste oameni imorali in functii publice: demisia. Demisionand din functie, nu numeste niste oameni dupa spusele domniei-sale reprobabili si nici nu se incalca decizia curtii caci noul presedinte poate ii va numi. Dar, bineinteles, aceasta solutie ar mult prea eleganta pentru gusturile stradale ale Presedintelui.

Premierul Victor Ponta, aflat dupa pierderea alegerilor intr-un periplu spiritual de curatire interioara, trimite Universitatii din Bucuresti o scrisoare prin care solicita retragerea titlului de doctor, admitand prin deductie ca ceva e in neregula cu acest titlu, desi nu spune explicit ca a plagiat ci pune totul pe seama presiunii mediatice. Iarasi, o solutie logica si care ar avea efecte concrete in sensul invocat de premier ar fi o demisie din functia de prim-ministru, devreme ce admite ca textul scrisorii oficiale ca ceva a fost in neregula cu titlul de doctor obtinut si care titlu i-a permis intre altele sa aiba un parcurs profesional care in definitiv l-a propulsat in curenta functie publica. Evident insa, premierul ramane premier, cu un nou guvern, deci nici vorba de demisie, ceea ce transforma periplul spiritual al liderului pesedist intr-un joc secund al propriului narcisism politic, fara efectele morale pe care Victor Ponta le-a intentionat.

Cele doua solutii se aplica deci in egala masura celor doi lideri ai scandalului national din ultimii ani, care indiferent de cat se mai agata de o functie publica se vad sau se vor vedea nevoiti sa iasa din scena pe care probabil nu se vor mai intoarce niciodata. Traian Basescu platind tribut propriei halucinatii repetate obsesiv ca tara numita Romania este de fapt un vapor care are nevoie de un capitan-lup, iar Victor Ponta invins de atractia fatala fata de modelul de presedinte promovat de Traian Basescu si care fatalmente a esuat in uitare.

daca va place dati de veste:
0
Newer posts

© 2018 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!