Category: Uncategorized (page 2 of 5)

The Big Short

Consecintele marii crize din 2008 inca se vad. Ranile s-au vindecat superficial si cicatricile inca sunt vizibile, in memorie si in constiinte. Memoria colectiva uita usor, insa impulsul de a ne intoarce cu totii la locul crimei ramane unul viu. La fel si dorinta aproape maniacala a fiintei umane de a explica ceea ce pare devastator de inexplicabil.

The Big Short este ultimul film care incearca sa prezinte si sa explice ce s-a intamplat atunci, intr-o maniera care imbina documentarul cu fictiunea. De altfel originea acestui film este in cartea lui Michael Lewis, un cunoscut jurnalist specializat in domeniul financiar. Si reuseste intr-o buna masura sa educe, chiar daca subiectul este atat sensibil cat si dificil.

Exista multiple unghiuri din care se poate comenta criza din 2008, toate valide. Aici autorii se concentreaza pe un mic grup de investitori care au prevazut ceea ce avea sa se intample si au actionat in consecinta. Au « prevazut » poate nu este termenul cel mai potrivit, pentru ca nu a fost doar un instinct irational in care alegi sa te increzi, ci o tragica consecinta logica a starii de fapt, decredibilizata doar de faptul ca restul lumii era prea ocupata cu propriile interese narcisiste pentru a pleca urechea la inevitabilul matematic. Aici este si una din fortele acestui film, prezentarea singuratatii tragice a celor care s-au trezit din matrice realizand ca totul se va prabusi in jurul lor. Un moment care iti incearca constiinta si pana la urma te pune sa te indoiesti de propria sanatate mintala.

Nicholas Taleb, autorul « Antifragilitatii »  vorbeste despre evenimentele de tip lebada neagra, anume acele evenimente cu impact masiv care sunt foarte rare dar care nu pot fi prevazute cu armele probabilistice existente. Criza din 2008 nu a fost un astfel de eveniment. Desi a avut un impact major si s-a caracterizat printr-o raritate extrema (cel mai mare declin al pietei imobiliare americane din istorie, survenit dupa zeci de ani de crestere sustinuta), acest eveniment a putut fi prevazut si a fost prevazut de un grup relativ restrans de oameni, antieroii din The Big Short. Acestia au inteles ce se intampla si au avut de asemenea instrumentele necesare pentru a profita din predictiile lor : au pariat impotriva curentului, de aici si numele filmului. Shorting in vocabularul financiar inseamna anticiparea unei scaderi a valorii unor active financiare si implementarea unor strategii care sa produca un profit din aceasta predictie.

Multe concepte prezentate in film, desi simplificate prin diferite tehnici cinematografice si narative (incluzand aici cameo-urile lui Margot Robbie si Selena Gomez, care accentueaza dorinta realizatorilor sa produca un film ce se vrea in primul rand educativ) necesita totusi o intelegere cel putin generala. Pe scurt, sistemul financiar modern functioneaza pe o baza fundamentala : sistemul rezervelor fractionale. Asta este primul lucru care trebuie inteles. Moneda moderna nu mai are o valoare intrinseca, bazata pe un activ real (cum ar fi aurul sau argintul) si valoarea sa deriva din increderea in institutia care o emite : Banca Centrala. In Statele unite vorbim deci de Federal Reserve. Din aceasta paradigma fundamentala deriva modul de functionare al creditului si anume ca majoritatea banilor in circulatie sunt de fapt credit creat pe baza rezervelor obligatorii. Acest lucru poate avea consecinte positive asupra economiei, pentru ca poate sustine activitatea economica prin finantarea unor proiecte viabile care altfel nu ar fi putut fi finantate, dar poate sa provoace si excese atunci cand acesti bani fictivi multiplicati necontrolat sunt folositi pentru a finanta proiecte mai putin viabile.

In Statele Unite, acesti bani au fost folositi pentru a finanta si visul american de a avea o casa. Piata imobiliara americana, aflata pe un ritm de crestere istoric era vazuta ca indestructibila si valoarea acesteia era prevazuta sa creasca si in viitor. Astfel marile banci si-au marit expunerea prin acordarea de credite imobiliare unei parti tot mai mari a populatiei, de multe ori fara  o analiza reala a capacitatii de rambursare (aceasta realitate simbolizata grafic in film de stripteuza care detine 5 case). Insa cum marile banci de investii americane au dreptul sa-si vanda expunerea, aceste milioane de credite ipotecare au fost transformate in active financiare printr-o tehnica numita securitizare si vandute unor investitori institutionali care cautau un randament ridicat pentru plasamentelor lor. Cu banii obtinuti din vanzarea acestor active, bancile au realizat alte imprumuturi ipotecare, pe care le-au revandut. Ciclul astfel creat a continuat, valoarea proprietatilor imobiliare a continuat sa creasca si randamentele acestor noi produse financiare au devenit din ce in ce mai atractive.

Cativa oameni insa, aflati in zona gri a sistemului financiar (neafiliati la marile banci de investitii, proprietari de fonduri de investitii obscure etc) au descoperit o realitate fundamentala : foarte multe credite ipotecare care stateau la baza instrumentelor derivate vandute erau subprime (adica prezentau riscuri mari) si un eventual default al acestora ar fi antrenat o implozie a intregii piete a instrumentelor derivate, ajunsa la cateva trilioane de dolari. Michael Burry, fabulos interpretat de Christian Bale, este unul din acesti proprietari de fond de investitii care observa acest pattern si decide ca parieze impotriva unei tendinte pe care matematic nu are cum sa o integreze logic. Un tip introvertit, nesigur in situatiile sociale, cu o urma de sindrom Asperger si cu o educatie tehnica si medicala, Burry traieste tragedia  Casandra. Casandra este un personaj mitologic, o pitie (un medium) care stie ca se vor intampla lucruri in viitor, insa nu poate sa convinga pe nimeni pentru ca zeii i-au luat aceasta putere. Christian Bale transpune in mod extrem de reusit pe ecran aceasta lupta interioara, incapacitatea lui Burry de a-si convinge pana si pe cei mai importanti investitori in propriul fond de ceea ce el stie sigur ca se va intampla. Aici este una dintre marile forte cinematografice ale acestui film. Cu toate acestea decide sa ia masuri si sa parieze impotriva pietei subprime, cu riscul de a pierde totul in caz ca predictia sa nu se va valida. Burry, este, in termenii lui Nicholas Taleb, un investitor care « si-a pus pielea la bataie » (has skin in the game) spre deosebire de alti actori ai piesei de teatru din 2008 care nu si-au riscat propriul capital ci au asteptat interventia Guvernului (The Lender of Last Resort)

 

Aici este o distinctie fundamentala pentru ca directorii marilor banci de investitii care au decis amploarea imprumuturilor subprime nu si-au riscat nici un moment propriul capital in acest joc. Este cazul lui Dick Fuld, presedintele Lehman Brothers, care a iesit din criza cu un bonus de sute de milioane si care continua nestingherit sa activeze ca si consultant. Acesti oameni s-au bazat pe garantia implicita a Statului american acordata sistemului financiar si pe faptul ca bancile respective sunt too big to fail, adica riscul de apocalipsa sistemica este prea mare daca sunt lasate sa dea faliment astfel ca Guvernul va trebui sa intervina pentru salvarea acestora. Acest tip de hazard moral s-a intamplat dupa 2008 cand Fed si Congresul American au interveit masiv printr-un bail-out de proportii (bail-out inseamna la baza scoaterea apei cu galeata dintr-o barca care se scufunda).

Un alt personaj interesant este cel interpretat de Steve Carrell, care pe fondul unei drame personale adauga o dimensiune morala intregului fenomen al crizei. Constient de multiplele zone gri ale propriei meserii si de modul in care normele etice sunt incalcate de alti jucatori importanti, el traieste aceasta drama personal, vadit descumpanit de sentimentul de scarba viscerala pentru acest esafodaj de frauda mascata. Desi la nivel personal si el si Michael Burry castiga din implozia bulei imobiliare, nici unul nu o simte ca o victorie (asa cum exuberanta celor doi tineri proprietari de fonduri ii faca sa deschida sampaniile) ci ca pe un stigmat. Michael Burry, desi aduce castiguri semnificative propriilor investitori, este privit in continuare cu ura si dispret de acestia, care il vad drept un nebun periculos, care face parte din alta specie decat ei. Este dispretul cu care indianca din the Revenant il priveste din mersul calului pe albul  Hugh Glass, desi acesta ii salvase viata (care il salveaza la limita de scalpare).

In final pare o lumea fara scrupule ale carei excese au dus la dezastru. Dar asta doar in aparenta. Ce ne mai spune filmul este ca onestitatea exista si in acest sistem, chiar daca uneori pare greu sa o vedem si ca oameni care isi fac meseria cu pasiune si empatie sunt cei care pana la urma au facut ca excesele capitalismului sa fie compensate de marele salt civilizational din ultimii 100 de ani. Natura umana nu s-a schimbat si dorinta de castig si profit trebuie sa duca natural la progres, dar nu printr-un vortex speculativ ci printr-o analiza fundamentala a obiectivelor in care merita sa investesti.

Revenind la constructia personajelor, principalul atu al filmului, Christian Bale este nominlizat la un Oscar pentru rol secundar si pe drept cuvant. Michael Lewis povesteste intr-un interviu cum Bale s-a pregatit pentru acest personaj : a stat cu realul Michael Burry o zi intreaga, in biroul acestuia, fara sa se ridice. La sfarsit i-a  cerut tricoul si pantalonii scurti, cu care apare si in film. Foarte curios, Lewis l-a intrebat cum a reusit intr-un timp atat de scurt sa gaseasca esenta acestui personaj. Raspunsul actorului : »E felul in care respira. Respira in momente neasteptate, cand vorbeste si foarte multe manierisme ale sale deriva din respiratie. Am inceput pregatirea personajului cu respiratia. Daca nu aveam asta, nimic altceva nu ar fi mers…”.

Lumea financiara respira inca la 8 ani de la acea criza. Nu putem decat spera ca lectiille invatate sa nu se uite atat de usor si sa nu mai asistam la o alta depresurizare masiva. S-ar putea sa ramanem fara oxigen

Cateva recomandari de filme si carti pentru o mai buna intelegere a acestui fenomen :

Carti

  1. Too big to fail – Andrew Ross Sorkin– o carte care prezinta ceilalti actori ai crizei financiare, in frunte cu directorii marilor banci de investitii, presedintii FED sau membrii ai guvernului
  2. Antifragile –  Nassim Nicholas Taleb – cum sistemele (si oamenii) pot castiga din conceptul de antifragilitate
  3. How to speak money – John Lanchestero incercare reusita de a explica cele mai dificile notiuni financiare
  4. The shifts and the shocks – Martin Wolf – despre criza din 2010, de aceasta data criza suverana.
  5. Against the Gods – The remarkable story of risk – Peter L. Bernsteino expunere istorica a conceptelor de incertitudine si risc
  6. Lords of finance – Liaquat Ahamed – cum a inceput istoria celor mai puternice banci centrale si aportul lor (spre bine si rau) in lumea financiara
  7. Lombard Street – Walter Bagehot – un clasic al genului. Unde gasim si explicatia conceptului de « lender of last resort »

 

Filme/documentare

  1. Inside Job
  2. Too big to fail
  3. Margin call
  4. The Ascent of money
daca va place dati de veste:
0

Bitcoin – o introducere

Pentru a intelege ce este bitcoin trebuie mai intai sa intelegem ce sunt banii. Pare cel mai intuitiv lucru din lume, insa acest concept atat de necesar si utilizat in viata de zi cu zi are inca caracteristici neintelese, aproape esoterice.

Sa ne intoarcem cu cateva mii de ani in urma : atunci, in habitatul ostil al vanatorilor-culegatorilor si al primilor agricultori, banii nu existau asa cum ii stim azi. Atunci prevala trocul, schimbul direct intre diverse bunuri. In timp, prin practica curenta, o serie de bunuri au inceput sa fie folosite foarte des in aceste schimburi, astfel ca pe langa valoarea lor intrinseca au capatat o noua dimensiune a valorii, aceea de mijloc de schimb : in primele comunitati aceste lucruri erau reprezentate de animale, cereale, unelte iar mai tarziu pietre pretioase, margele din piatra, scoici, piei de animale, pene multicolore etc. Au aparut astfel proto-banii iar tendinta a fost spre gasirea unor mijloace de schimb care sa permita eficientizarea schimburilor prin cateva caracteristici esentiale : sa aiba o valoare mare raportata la o dimensiune mica si sa fie usor impartite in subdiviziuni comparabile. Metalele pretioase au fost urmatoarele obiecte care au respectat aceste caracteristici si in consecinta folosirea lor ca bani a fost realizata pe scara larga. Sa intelegem inca de pe acum o alta caracteristica esentiala a banilor inca de la inceputul acestora : valoarea obiectiva de schimb pe care acestia o obtin prin cutumele sociale recurente, care difera fundamental de valoarea primara intrinseca a obiectului care functioneaza ca moneda. Aceasta valoarea obiectiva poate sa fie dublata de o valoare intrinseca recunoscuta mai mult (ca in cazul metalelor pretioase) sau mai putin(ca in cazul pietrelor folosite ca moneda-credit de populatiile indigene din insulele Yap).

Oricare ar fi fost obiectul folosit drept bani in tranzactii, acesta avea o existenta fizica, era material, palpabil si in majoritatea cazurilor avea o valoare intrinseca independenta de valoarea de schimb.

Urmatorul pas fundamental in evolutia acestui concept a fost renuntarea la valoarea intrinseca. Dematerializarea banilor reprezinta inceputul conceptiei modern care a inceput cu renuntarea la metalele pretioase ca bani si transformarea banilor intr-un mediu dematerial de schimb. Aceasta este pe scurt paradigma monetara moderna: fiat money, crearea imateriala a banilor de catre sistemul bancilor central-comerciale prin mecanismul rezervelor obligatorii. Singura valoare pe care o mai retine acest tip de bani este increderea populatiei in institutiile care emit banii. Atat. Istoria crizelor financiare moderne este cea a deteriorarii increderii in mecanismele prin care perdeaua de bani « fiat » se intinde mai sus sau mai jos in functie de nevoile percepute ale economiei.Emiterea acestora depinde de o serie de politici monetare si economice, care nu sunt tocmai intuitive si in definitiv depind de deciziilor unor oameni despre cati bani ar trebui sa fie in circulatie. Teoretic banii care se pot emite nu pot fi limitati (cu consecintele inflationiste de rigoare si de risc sistemic).

In acest context, bitcoin poate fi definit ca o forma virtuala de cripto-moneda electronica limitata care elimina problema “increderii” caracteristica monedelor ortodoxe printr-un sistem de tranzactii descentralizat, codificat si depersonalizat. Accentul aici nu cade pe moneda in sine, care reprezinta doar o conventie, ci pe reteaua globala de plata care reprezinta infrastructura bitcoin. Asa cum retelele Mastercard sau Paypal permit transmiterea bailor electronici intre parti, la fel si reteaua bitcoin transmite plati electronice intre participantii la schimb.

Exista cateva diferente fundamentale fata de reteaua ortodoxa de plati electronice actuala :

  • Reteaua bitcoin este descentralizata: nu exista nici o autoritate centrala, institutie sau persoana care sa dirijeze aceste tranzactii (cum este de exemplu Banca Centrala Europeana pentru tranzactiile cu Euro)
  • Tranzactiile electronice in reteaua Bitcoin nu au la baza o moneda ortodoxa (cum are de exemplu Paypal unde poti plati doar printr-una din monedele acceptate de sistemul financiar mondial) ci are propria unitate de cont, denumita « bitcoin »
  • Numarul maxim de bitcoins care se pot crea oricand nu poate depasi 21 de milioane. Spre deosebire de dolari de exemplu care teoretic pot fi creati intr-un volum nelimitat, reteaua bitcoin nu poate produce mai mult de 21 de milioane de unitati (in prezent exista in circulatie cca. 15.2 M euro).

Aparitia bitcoin este inca invaluita in mister, creditat cu aceasta creatie fiind misteriosul Satoshi Nakamoto, a carui identitate reala nu este cunoscuta (poate fi un individ sau un grup) prin celebrul manifest online Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System semnat Satoshi Nakamoto (daca doriti sa-i scrieti are si adresa de email – satoshin@gmx.com. Sa nu fiti insa extrem de dezamagiti daca nu va va raspunde).

Pentru a intelege cum functioneaza bitcoin trebuie sa intelegem cum functioneaza infrastructura electronica care sustine aceasta moneda : the blockchain. Acest blockchain este de fapt inovatia fundamentala din spatele bitcoin. Pentru ca o explicatie completa necesita cateva diplome de informatician si un creier pe masura, voi incerca sa explic doar cateva caracteristici fundamentale ale acestui sistem: blockchain-ul este o retea publica, partajata de tranzactii cu bitcoin la care iau parte milioane de computere (numite noduri) si in care comunicarea se realizeza prin sistemul peer-to-peer (va suna cunoscut ? da, acelasi sistem care permite de exemplu existenta binecunoscutelor programe de file-sharing). Toate tranzactiile cu bitcoins care au existat vreodata sunt inregistrate in acest blockchain si fiecare computer (nod ) din retea detine fiecare copie a acestor tranzactii. Cand are loc o noua tranzactie cu bitcoins, informatiile despre aceasta sunt transmise tuturor computerelor din retea unde sunt verificate dupa anumite chei (semnaturi). Apoi toate computerele primesc o problema matematica pentru rezovarea careia este nevoie de o putere de calcul direct proportionala cu numarul de bitcoin in circulatie. Nodul (computerul) care rezolva problema anunta rezolvarea tuturor celorlalti printr-un sistem peer-to-peer, tranzactia este validata si computerul care a rezolvat problema primeste ca recompensa un numar de bitcoins (in prezent 25). Dupa care se trece la analizarea urmatoarei tranzactii. Acesta de fapt este si singurul mod in care se pot crea noi bitcoins, iar acest proces se numeste « mining » pentru a aminti de perioada in care aurul functiona ca moneda si tranzactiile cu aur duceau la invetitii in minele de aur pentru a pune si mai mult aur in circulatie.

Pentru o intelegere mai clara a conceptului de tranzactionare care sta la baza bitcoin, sa revenim la populatia din insulele Yap de care am amintit la inceput. Milton Friedman foloseste acest exemplu in seria de eseuri Money Mischiefs: Episodes in Monetary History pentru a explica insasi ideea de bani insa curioasele obiceiuri financiare ale locuitorilor din arhipelagul Yap pot fi folosite ca alegorie pentru bitcoins.

Pentru tranzactiile pe care le fac, acesti locuitori folosesc un anumit tip de piatra masiva din calcar drept mijloc de schimb.Intreaga comunitate recunoaste acesti « bani » iar tranzactiile sunt dematerializate in sensul ca pietrele care fac obiectul schimbului nu mai sunt transportate de la cumparator la vanzator din cauza masivitatii acestora ci pur si simplu seriile de tranzactii sunt inregistrate prin anunturi publice astfel incat fiecare membru al comunitatii stie ca piatra masiva de pe dealul X apartine persoanei Y. In acest mod functioneaza si sistemul de validare publica a tranzactiilor din « blockchain », fiecare tranzactie fiind facuta publica prin publicitate peer-to-peer.

Oricine poate vedea cum functioneaza acest sistem in mod direct. Site-uri ca Biteasy.com, Blockchain.info, sau Bitcoin Block Explorer arata ultimele “blocuri” adaugate la blockchain; se poate oberva ca numarul de blocuri adaugata intr-o ora este de 6, in medie.

Desi vazuta ca o moneda a viitorului, bitcoin functioneaza deocamadata mai mult ca un activ exotic. Tranzactiile comune sunt inca limitate, desi exista site-uri care accepta aceasta moneda, insa cei mai multi il folosesc pentru natura lui speculativa si volatila. In ultimii trei ani, valoarea bitcoin (in dolari americani) a fluctuat de la 200$ in 2013 la un maxim de 1150$ in 2014 pentru ca sa scada la valoarea curenta de 380$ Aceasta ar fi si principala critica a acestui sistem, faptul ca fiind descentralizat nu exista asigurare asupra valorii investitiei si daca factorii de risc se materializeaza investitia ta in bitcoin se transforma in pierdere finala, fara posibilitatea de a mai fi salvat de vreo banca centrala sau un fond de garantare asa cum se intampla de exemplu cu depozitele bancare obisnuite.Iar factorii de risc pot fi faibilitatea intrinseca a sistemului, posibilitatea hacking-ului sau aparitia unor platforme concurente.In plus, pe masura ce reteaua devine mai populara, apar probleme legate de timpul in care se proceseaza tranzactiile ; daca in mod normal o tranzactie se proceseaza in mai putin de o ora, au fost cazuri in care vanzatorii au asteptat si pana la 12 ore. In conditiile in care platformele concurente ca Mastercard sau Visa realizeaza milioane de tranzactii pe ora, bitcoin e limitat la cateva mii. Prea putin deocamdata.

Pe de alta parte, natura independenta a acestei monede il face sa fie agreat de nostalgicii etalonului-aur si de adeptii Scolii Austriece de economie pentru ca bitcoin reprezinta in esenta o moneda libera, extrasa de sub tutela vreunei autoritati reglementare si a carui emitere nu depinde de vreo politica monetara anume. In acest sens, bitcoin este vazut ca o antiteza la establishemntul financiar modern, care poate suferi crize sistemice fatale precum cea din 2008 la baza carora se afla tocmai natura inflationista a monedei oficiale electronice.

 

 

daca va place dati de veste:
0

Filtru pentru minte #3

Intro: Adeptii singularitatii au noi motive sa se bucure, pentru ca un nou start-up promite sa transfere constiinta umana in corpuri artificiale. O idee SF dar care are din ce in ce mai multi urmaritori, mai ales in cercurile excentrice ale high-tech-ului. O idee disturbatoare, iconoclasta si care pune multe intrebari despre ce asteptam de la viitorul umanitatii.

  1. Cum Facebook continua sa distruga Twitter. Reteaua de micro-blogging trieste o cadere inceputa in 2009, in conditiile in care miscarea sociala a lui Zuckerberg se dovedeste antifragila si inglobeaza in modul sau de functionare mai multe avantaje pentru a concura cu succes pentru pricipala resursa pusa la bataie: atentia noastra.
  2.  China continua sa uimeasca si sa provoace frisoane in lumea globala a investitiilor. Un studiu foarte bun isi propune sa explice de unde vin puterea si imprevizibilitatea Chinei.
  3. Extinderea virusului Zika intr-un grafic graitor de la The Economist.
  4. Open Syllabus Project este unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am intalnit in ultima vreme. Isi propune sa adune intr-un singur loc galaxia celor mai importante programe ale marilor universitati. Daca va intereseaza recomandari despre ce ar trebui sa cititi sau sa explorati, de la medicina la stiinte politice, asta e locul unde puteti incepe.
  5. Putem imagina o lume in care banii sa functioneze fara banci? Un articol care ridica o problema sensibila si care se inspira din experienta Irlandei.

ce carti mai citesc:

  • Mindset: The New Psychology of Success – Carol S. Dweck. O carte de psihologie practica recomandata de Bill Gates. Principala idee este ca gravitam intotdeauna in jurul a doua paradigme mentale, care ne pot dicta alegerile in viata: gandirea fixa si gandirea expansiva. Gandirea fixa este limitativa, nu ne permite sa credem ca ne putem depasi potentialul, este fatalista si impune distorsiuni cognitive. Gandirea expansiva este toleranta la esec, ignora limitele artificiale si permite cresterea personala. John McEnroe vs. Michael Jackson
  • Quo Vadis – Henrik Szenkiewitcz. Saga antica  a scriitorului polonez care ramane in memorie prin personajele sale memorabile: tragicul Nero, influentul si rationalul Petronius, personajul colectiv al crestinismului incipient si forma de persecutie care a stat la baza expansiunii.

ce am mai vizionat:

ce muzica mai ascult:

 

“But I think happiness springs from another source, a far deeper one that doesn’t depend on will because it comes from love.”
Henryk Sienkiewicz, Quo Vadis

daca va place dati de veste:
0

5 puncte – hateful eight, iwo jima si gramatik

Recomandarile din aceasta saptamana incep cu un comeback: teoria austriaca a ciclurilor economice incepe sa para din ce in ce mai plauzibila. Cand bursele trec printr-o perioada de nervozitate si semnaleaza o noua recesiune, poate e bine sa ne intrebam de unde pleaca totul.

  1. Diferenta dintre bani si avutie: merita sa redescoperim aceasta inegalitate de la neintelegerea careia pleaca multe nemultumiri personale si suferinte interioare. Dar asta este unul dintre misterele banilor, inca de la inceputuri: capacitatea insidioasa de a introduce a priori iluzia bogatiei.
  2. 30 de metode de slabit dovedite stiintific. Intr-o epoca a unei continue autoflagelari personale din motive corporal-estetice, este bine sa intelegem care este logica metabolismului uman.
  3. Diferente dintre propiectia digitala si cea analogica: film vs. digital. Data viitoare cand intrati intr-un cinema poate ca aceasta distinctie va va ajuta sa intelegeti mai bine productia vizionata.
  4. Cum sa-ti antrenezi creierul pentru o performanta superioara. Desi mult timp s-a crezut ca celulele creierului nu se pot regenera, acum se stie ca reteaua neuronala este plastica: se poate modela, deci poate creste prin antrenament. Acest articol vorbeste despre cele trei tipuri de gandire: implantata, imprimata si inspirata (ultima este ingredientul magic): „We all have deep within us something special that we might call ‘inner magic’ or a talent that wants to come out, or a dream that invites us to think about exploring a new direction in our lives.”
  5. Design thinking: o metoda in 5 pasi pentru a rezolva problemele reale mai eficient

ce carti am mai citit:

  • Feeling good – David Burns. Felul in care gandim poate fi detasat de propriile obiective dar in acelasi timp putem schimba caile neuronale prin exercitiu constient
  • Doctor Sleep – Stephen King – continuarea The Shining, acelasi stil nervos, cu o incarcatura speciala care creeaza personaje disfunctionale.

ce am mai vizionat:

ce muzica am mai ascultat:

 

daca va place dati de veste:
0

The Revenant – On est tous des sauvages

The Revenant este un cuvant cu origini franceze, care inseamna „spirit” sau „fantoma”. Filmul lui Inarritu este un melanj visceral de naturalism si tribalism oniric care se traieste undeva la limita inconstientului. Imaginile sunt clare si se succed ca intr-un diafilm, fiecare ramane atat cat e nevoie pentru a produce impresia dorita. Regizorul nu judeca personajele, nu incearca sa manipuleze spectatorul ci ii da sansa sa fie acolo, in acel mediu ostil. Filmarea este bruta, lumina e naturala in fiecare cadru, ceea ce imprima filmului un curios efect documentar.

Violenta este o constanta naturala dar nu e perceputa decat prin filtrul constiintei umane. Cele doua constante ale naturii, impietrirea (stillness) si violenta provoaca dileme doar prin modul in care ne raportam la ele, ele existand indiferent de morala umana. Omul, prins intr-o cursa a competitiei naturale se afla in prezent intr-un iluzoriu post-modernism, convins ca si-a lasat atat de mult amprenta asupra acestei planete incat este stapanul ei absolut. Ca si in cazul celor care declama ca asistam la sfarsitul violentei umane, lucrurile stau cu totul altfel.

Daca Glass este simbolul supravietuirii unei fiinte fragile ca omul intr-un univers atat de ostil, Fitzgerald este alegoria unei alte supravietuiri, un cinism lipsit de scrupule care rezoneaza cu cele mai adanci resorturi ale creierului limbic, primordial. Fitzgerald este insidios si rece, calculat si aparent rusinat in fata autoritatii reprezentate de capitanul Henry, dar in interior traieste angoasa custii, ca orice animal salbatic care vrea sa ucida. Dar spre deosebire de ursoaica, a carei violenta vine din programarea genetica de a-si apara puii, Fitzgerald este un pur personaj dostoievskian, setea lui de ucidere vine din nihilism. Singurul motiv pentru care tanarul Bridger ramane in viata este pentru ca Fitzgerald are nevoie de un partener de conversatie, de o audienta.  Lui ii povesteste acea anecdota despre tatal sau care a avut revelatia credintei la intalnirea cu o  veverita pe care a si ucis-o. Aici poate este si singura masura a empatiei acestui personaj atat de reusit, intepretat minimalist dar magistral de Tom Hardy: chiar si in momentul mortii, cauta conversatia, amintindu-i lui Glass ca razbunarea nu-i va aduce inapoi copilul. Aici este si una din fortele acestui film: dialogul este brut, taios, parte din habitatul natural ostil.

Glass este un om singur prins intre lumi. Intre albi si indieni, intre viata si moarte, intre spiritul de saman si datoria paterna, sufletul sau este o fantoma totemica care cauta o izbavire, un raspuns final. Filmul prezinta aceasta suferinta prin comunicarea cu fosta sotie si relatia anxioasa cu propriul copil indian; cadrele insa sunt nereusite si aici poate e cel mai mare pacat al acestei productii. Mult mai reusit este transferul subconstient om-animal, Glass construind adevarate punti totemice cu spiritul animal. Forta supravietuirii insa este redata in culori vii, puternice, fara retusuri. Atacul ursului este o mare realizare tehnica (un VFX extraordinar) dar care reuseste sa transmita aproape instantaneu absurdul si aleatoriul violentei animale, timpii morti dintre atacuri adaugand la amestecul de duritate si maretie a naturii in compensatie cu suferinta fizica a personajului principal. Di Caprio nu stiu daca a incercat sa forteze un Oscar, dar in unele momente este foarte credibil in exprimarea unui anumit tip de suferinta cu mijloace limitate (nu vorbeste o mare parte din film), comunicarea emotiilor fiind facuta prin ochi, incarcati cu o expresivitate puternica.

Inarritu reuseste de asemenea sa transpuna sentimentul hobbesian de Homo homini lupus, intr-o societate incipienta si caricaturala in care pericolele pentru om vin de la cel de langa tine, de la cetele de salbatici sau de la furtuni de zapada sau de la animale salbatice. Tonul este mult prea fortat negativ, chiar si forturile civilizate fiind prezentate ca asezari sterse, populate de umbre subnutrite; omenescul este inca in devenire si salbaticia se intinde ca o maree pana in sufletele oamenilor si inapoi. „On est tous des sauvages” apare scris pe  scandura atarnata de gatul indianului spanzurat, ca un mesaj de profunda tristete peste o lume murdara, unde viata se masoara in piei si ratii de mancare. Glass este insa o contrapondere la acest mesaj apocaliptic pentru ca forta sa vitala care il ajuta sa supravietuiasca este o marturie pentru calitatile ascunse in interiorul fiintei umane, ce reuseste sa gaseasca mereu o cale spre viata. Dar privirea plina de scraba a indiencei  de la final pe care i-o arunca lui Glass nu exprima deloc recunostinta (desi Glass ii salvase viata) ci un soi de dispret profund care spune: „zi merci ca  ai scapat de  scalpare pentru ca ai avut un rol in salvarea mea…”

Cinematografia este o reusita, imaginile sunt largi filmate cu lentile foarte puternice ce reusesc sa surprinda prim-planul actorilor conservand in acelasi timp peisajele uluitoare din plan secund. Scena initiala a atacului indian este filmata panoramic, intr-un singur cadru care serpuieste printre combatanti. Brutalitatea atacului te prinde de guler si nu-ti mai da drumul, muschete, sageti infipte in ochi, scalpari si angoase. E o scena rupta de acum 200 de ani, realizata cu mare stil si cu dorinta de a elimina orice urma de estetizare moderna pentru a face loc clipei de atunci, asa cum s-a intamplat.

daca va place dati de veste:
0

5 puncte – recomandari saptamana #1

Primele 5 puncte din acest an. 2016 a inceput in forta, cu  criza din brazilia, frictiunile dintre Arabia Saudita si Iran, si militiile din Oregon.

  1. Ce mai fac miliardarii planetei cu timpul lor liber? Mark Zuckerberg isi doreste sa construiasca un sistem de inteligenta artificiala pentru nevoile sale personale : „My personal challenge for 2016 is to build a simple AI to run my home and help me with my work. You can think of it kind of like Jarvis in Iron Man.”
  2. In Oregon cativa locuitori au pus bazele unei militii private pentru a face fata abuzurilor federale si au luat cu asalt un refugiu federal. Stirea creaza putin zgomot in State, mai ales din punctul de vedere al posibilelor repercusiuni asupra unei eventuale revolte.
  3. Thomas Picketty, renumitul economist care a scris Capitalul in secolul XXI, explica principalele teze din carte si mai ales cum au fost calculate statisticile despre inegalitati si care sunt masurile pe care el le are in vedere. Explicatia e academica, dar nu pare sa alunge ideea ca Marx e luat prea mult in serios.
  4. O bibliotecara a citit 164 de carti in 2015, le-a urmarit intr-un spreadsheet Google docs si are urmatorul sfat: daca simti ca nu iti place o carte, renunta sa o mai citesti fara sa te simti vinovat.
  5. Cum sa-ti dezvolti puterea mentala pentru a face parte situatiilor stresante si neprevazute: cunoaste-ti asteptarile, fii flexibil. gaseste motivatia potrivita si invata sa renunti la ancore negative.

+ o noua clasa de active poate sa apara in 2016: printre ele, posibilitea sa-ti vinzi o parte din casa

+ o noua era a descoperirilor pentru a intelege mai bine planeta

ce carti mai citesc:

ce filme am mai vazut:

  • The lost mariner
  • Macbeth: Michael Fassbender intr-un rol magistral, nebunia progresiva si tragedia propriei descompuneri morale sunt foarte bine transmise.

ce muzica mai ascult:

 

 

daca va place dati de veste:
0

Dan Puric si sindromul gandirii unice

26 de ani ne despart de unul dintre regimurile comuniste cele mai crude din istorie, mai ales in cei zece ani care au precedat Revolutia din 1989. Un timp prea scurt pentru a putea spala mentalitatea universalizanta creata in laboratoarele partidului unic si care a reusit sa impuna „multimii ritmice si frematatoare” (Elias Canetti) acel tipar de gandire unic, alb-negru, dezumanizant, lipsit de diversitate si profunzime. Un timp prea scurt pentru ca complexitatea libertatii capitaliste sa ne aeriseasca si mintile, nu doar buzunarele asaltate de miriadele tentatii din marele hypermarket global.

In comunism orice deviere de la gandirea de stat era sugrumata si pedepsita, public, prin oprobriu general. Ideile noi, diversitatea in gandire, opiniile disjuncte erau tinute in frau,  limitate. Cenusiul si minimalismul vietii publice, populate cu alimentare fara nume, sticle de lapte fara etichete, uniforme de soimi cu camasi albe si cravate invariabil rosii se transmiteau in constiinte. Creierul preia rutina mediului in care traieste si anumite „cai” neuronale sunt din ce in ce mai exploatate. Gandim propria experienta.

Dupa 1990, lucrurile s-au schimbat aparent, un sistem politic si social a fost inlocuit cu un altul. Insa disfunctiile cognitive acumulate in comunism au continuat sa se prolifereze. Una din cele mai importante distorisiuni, aversiunea pentru out-group face ca oamenii sa urasca inconstient ceea ce nu face parte din propriul grup de credinte si tolerante. Ateul il uraste pe cel credincios, stelistul  pe dinamovist si basistul pe ne-basist.

In aceste zile, expresia acestei lipse de toleranta fundamentale se manifesta prin oprobriul aproape general fata de Dan Puric. In esenta, nu cunosc opera Domnului Puric, nici cea actoriceasca si nici cea, mai recenta, de public speaker. Mi-au ajuns pe la ureche franturi din discursurile actorului, am conchis ca nu sunt interesante pentru mine si am mers mai departe. Nu m-am gandit nici un moment sa-l injur pentru asta. Dar tocmai asta se intampla in aceste zile. Omul este maltratat public pentru ca si-a permis sa organizeze aparitii publice pentru a vorbii lumii. Principalele acuze care i se aduc este ca denatureaza constiinte, intretine sentimentul de asistati sociali, spala audienta pe creier, are un discurs gonflat, nationalist, anti-capitalist etc. Pentru moment, citind astfel de articole, am crezut ca Puric organizeaza sedinte de sacrificii umane pe scena sau mai stiu eu ce grozavie. De parca noi suntem cu totii niste oite care ne indoctrinam usor si asteptam sa ne scape in cap drobul de sare ale lui Puric.

Iata aici inca una din hibele mentale mostenite din comunism: credinta ca oamenii sunt o turma si ca nu pot decide pentru ei ce e bine si ce e rau, astfel ca au nevoie de un conducator, sau de un indrumator. Daca atunci, in comunism, partidul unic era conducatorul explicit, intre zidurile invizibile ale democratiei, acest gol e umplut de preconceptii stupide ca toata lumea sa urmeze aceeasi gandire unica, descrisa de o anumita norma obscura. In realitate, oamenii nu sunt imbecili si nici idioti, ei au dreptul sa aleaga ce muzica sa asculte si la ce reprezentatii sa participe fara ca sa fie aratati cu degetul pentru asta. Daca vor sa se duca la show-ul lui Puric sau la concertul lui Banica, sunt liberi sa o faca. Puric nu are obligatia divina sa le faca educatia de baza a acelor oameni. El isi vinde un produs, in cel mai pur stil capitalist, unor oameni care cer acel produs. Puric nu este exponentul nici unei organizatii obscure care spala lumea pe creier sa vina la el. El raspunde unei cerinte care exista deja. In Romania sunt oameni ortodoxi, nationalisti sau pur si simplu naivi nu din vina lui Puric. Au dreptul sa fie asa. Cei care nu inteleg acest drept fundamnetal al traiului intr-o democratie, nu inteleg inca democratia iar conexiunile lor neuronale sunt inca sub cizma Securitatii de acum 30 de ani.

Dupa 26 ani de comunism, e uimitor ca in Romania exista inca ethos-ul ca ar trebui sa existe o singura gandire unica, si oamenii „altfel” ar trebui sa fie arsi pe rug. E un exemplu de gandire intepenita in intoleranta si in dispret pentru ceilalti. Efectele acestei gandiri le putem vedea in jurul nostru, in injuraturile din trafic, in insultele de pe internet la adresa adversarilor politici, in ura in general fata de ceea ce nu corespunde tiparelor noastre de gandire.

De 26 de ani am trait intr-o tara care si-a batut joc de educatie si sanatate si avem acum pretentia ca oamenii sa fie mai destepti decat sunt si sa nu se duca la Puric. Nu, daca Statul roman avea o directie si o strategie, ar fi investit in educatie. Nu a facut-o. Fiecare pana la urma s-a educat cum a putut, iar asta vedem acum in Romania. Dar daca adaugam la asta si lipsa de toleranta nu putem decat sa adancim fracturile sociale si razboiul „gusturilor”.

Pentru cei care se lamenteaza ca Puric naste monstri, exista o cale extrem de simpla de a indrepta lucrurile: sa faca ceva, sa se dea jos de pe canapea si sa munceasca pentru o viziune alternativa, pentru un discurs alternativ cu care sa trezeasca constiinte si sa schimbe ceva in bine, daca cred ca e ceva de schimbat. Au totala libertate sa faca asta, sa inchirieze Sala Palatului si sa organizeze Conferinte despre ce teme considera ei ca ar schimba lumea in bine. Dar e dificil asta, nu? Cere timp, implicare, devotament, risc, empatie. E mult mai usor sa iei mouse-ul in mana si sa proferezi injurii pe internet fata de cei care fac ceva, au succes si care se intampla sa faca parte din out-group.

daca va place dati de veste:
0

Star Wars – Trezirea Fortei – 10 momente care definesc noul episod

*Atentie contine SPOILERS*

The Force Awakens (Trezirea Fortei) a fost cel mai asteptat eveniment cinematografic al ultimilor ani. Asteptat si de fani, si de critici deopotriva cu o emotie puternica, anxietate si nostalgie. Putine filme au avut darul sa trezeasca astfel de asteptari inainte si de opinii divergente, dupa lansare. Legendarul univers a inceput acum aproape 40 de ani aducand in fata spectatorilor o lume atat de originala prin efectele folosite, povestea familiala si optimismul copilaresc incat a reprezentat un soc. Presiunea a fost imensa deci pe noii realizatori sa aduca in fata lumii ceva din acel spirit crezut disparut, fara sa para tras de par si care in acelasi timp sa trezeasca aceleasi sentimente si pentru noul public tanar, mai neconformist, capricios, exigent si nerabdator.

Si cred ca JJ Abrams a reusit sa faca exact acelasi lucru: a renuntat pentru moment la drumul periculos al unei povesti cu totul noi si a imprumutat din trilogia originala atat cat a trebuit pentru a prezenta, ca intr-o vitrina, o noua colectie cu trimiteri la succesul trecut. In acelasi timp, desi poveste se aseamana cu cea din The New Hope, a introdus noi personaje si situatii care sa faca trecerea catre viitor. Un amalgam periculos si care foarte bine putea sa-i explodeze in fata, dar acest lucru nu s-a intamplat. The Force awakens este o experienta vizuala reusita care depaseste neajunsurile unei intrigi liniare. Nu este cel mai bun film posibil, dar este un film bun, la care te uiti cu placere. 

Am ramas cu multe momente impresionante, mai ales vizuale, cateva le impartasesc mai jos:

  • Unele scene din film sunt cu adevarat uimitoare. Epava acelui Star Destroyer si coborarea lui Rey pe acea sanie improvizata din varful acelei dune are o spectaculozitate tacuta, care marcheaza. Simbolizeaza si asteptarile pentru acest film, atat de sus situate, dar care cu inteligenta se pot traversa lin.
  • Efectele speciale, mai ales cele folosite pentru diferitele animale exotice sau nave sunt cele din filmele originale; sunt folosite papusi, machete care ofera un aer de autenticitate a actului cinematografic
  • Intregul fir narativ construieste progresiv ideea de echilibru al fortei, de compensare intre cele doua extreme, Forta Intunecata si Lumina. Trezirea fortei este si trezirea lui Finn, stormtrooper-ul care se smulge constiintei oculte.
  • Dansul hipnotic intre X-wings si Fighters este atat de bine filmat, cu incandescenta, nebunia si puterea cromatica a unui peisagist celebru incat te bucuri si razi cand urmaresti asaltul rezistentei.
  • Una dintre cele mai puternice scene ale filmului are loc pe pasarela din Starkiller Base. Este un film in film, o mini piesa de teatru la care ne uitam nu numai noi, spectatorii cu ochelarii 3D pe nas ci si personajele din film, suspendate: Kylo Ren isi intalneste tatal. Din nou, vizualul scenei este coplesitor, cu cei doi protagonisti la distanta unul de altul, apoi inaintand prin ceata unul catre altul.
  • Kylo Ren este o surpriza placuta. Este un personaj bine conturat, deloc liniar, cu profunzimi pe care le simtim la fiecare aparitie. Este un tanar capricios, impulsiv dar si rupt in interior intre doua forte, sau intre extremele Fortei. Ia decizii pripite, are prea multa incredere in sine, dar in final dovedeste un curaj teribil prin alegerea pe care o face. Dezvoltarea ulterioara a acestui personaj trebuie sa fie fascinanta.
  • Imaginile bantuitoare ale distrugerii unui intreg sistem solar prin teribila putere a Starkiller Base si a razelor ucigase ca niste serpi care ataca fiecare lume in parte, mestecand-o in flacari, sub privirea contemplativa a lui Kylo Ren care urmareste aproape transpus acest genocid galactic.
  • In final, distrugerea acestei a doua Stele a mortii intr-o explozie vizuala incheie apoteotic acest film.
  • Intalnirea dintre batranul braconier Han Solo si generalul Leia Organa este incadrata superb, cu cei doi protagonisti ocupand simbolic cele doua extreme ale exranului, intre ei cascandu-se o mare de timp. Este in acelasi timp o intoarcere nostalgica in timp, o meditatie asupra trecerii timpului. Ambii insa se integreaza bine in film, nu par inclusi doar pentru efectul nostalgic si actiunea li se potriveste.
  • Gustul pentru peisaje pline de o vibranta cromatica si o cinematografie poetica. Am vorbit despre dunele de nisip, dar aici includ si atmosfera rece a padurii inzapezite unde are loc batalia sabiilor laser, intr-un joc de zapada si licariri ale unui soare care moare si incarca cu energia sa Starkiller Base.
  • Si in final privirea muta a lui Luke Skywalker, exilat undeva in memoria unui droid, in care citim anii si o urma de autoinvinovatire. Este unul din misterele filmului alaturi de altele care raman deschise si care fac ca Episodul 8 sa fie atat de interesant inca de pe acum: cine sunt parintii lui Rey, care este istoria lui Finn,  de ce s-a exilat Luke, cine este Snoke si care este destinul lui Kylo Ren…
daca va place dati de veste:
0

5 puncte – recomandari saptamana #52

Ultima editie a recomandarilor saptamanale din acest an. O lista un pic mai bogata ca de obicei. Un exercitiu bun pentru fiecare si care ajuta la inceperea optimista e noului an este meditatia asupra a tot ceea ce a contribuit la cresterea personala si recunostinta pentru toate lucrurile noi care au insemnat ceva.

  1. Lista geloziei de la Bloomberg – cele mai importante articole aparute in 2015, compilate de redactorii Bloomberg.
  2. Cele mai bune carti din 2015, de la brainpicking.org. O lista intotdeauna revelatoare.
  3. 15 moduri de a lupta impotriva stress-ului. Unul dintre cele mai mari pericole pentru productivitate este stress-ul, un inamic insidios si latent pentru care e nevoie de decizii constiente.
  4. Daca istoria Romei antice este de interes, aici aveti o lista cu lecturi din aceasta categorie
  5. Jurnalele lui Neil Gaiman

+Economia saraciei

+Cele mai bune articole despre investitii din 2015

+o sabie laser din cosmos

+toti oamenii de pe Pamant sunt de fapt verii tai

+harta banilor „fierbinti” din intreaga lume

 

ce carti mai citesc:

ce filme am mai vazut:

  • Star wars – The force awakens. Nu atat de bun cum m-as fi asteptat, dar totusi un film reusit. JJ Abrama reuseste sa reinvie fransiza originala, in mod intentional se inspira din primele filme si feeling-ul este unul pozitiv. O buna introducere pentru ceea ce va urma.
  • Greasy hands preachers. Un documentar care te va purta intr-un dialog cu tine insuti si te va invata cum sa interactionezi mai bine cu lucrurile din jurul tau, cu masura, masurare si prezenta.

ce muzica mai ascult:

 

 

 

daca va place dati de veste:
0

My 2016 reading list

2016 announces itself to be a year full of challenges. The world has been through quite a maddening ride in 2015, with events that shook us, sadly but yet others that can give us hope for the future. To understand where we are going, both as humankind and individually we need to make sense of the amount of information around it, organize it and extract the proper gems of knowledge. The list below is of course personal one but I’m looking forward to it as a way to grow and live in the moment.  In the non-fiction section I grouped the books on domains for easier references.

Non-fiction

Economy/business

Philosophy/Personal growth/Spirituality

History/Biography

Fiction

 

 

daca va place dati de veste:
0
Older posts Newer posts

© 2018 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!