A fi bogat sau sarac sunt in primul rand cuvinte. Nu stim intotdeauna ce se ascunde in spatele lor. Se pot ascunde realitati sau superstitii. Alibiuri sau minciuni. A fi bogat in schimb atrage atat laude cat si critici. A fi sarac doar priviri compatimitoare, atunci cand nu se face un statut moral din asta.

In Romania saracia este inca un concept puternic inradacinat. Nu spun o realitate. Un concept. Nu este nici macar un concept obiectiv pentru ca se va masura intotdeauana prin comparatie cu anumite etaloane din alte tari sau din alte regiuni ale globului. Si este un concept puternic pentru ca este atat de bine exploatat. Esti sarac pentru ca altii sunt bogati. Asta este principala mantra a discursului despre saracie. Cu ea in constiinte s-au castigat alegeri si s-a construit Romania moderna, dupa 25 de ani de democratie. Incearca sa distrugi aceasa axioma si lucrurile se vor schimba radical. Nimeni insa nu o va schimba pentru tine, gratis. Pentru ca nimeni nu are nici un interes sa o faca, in afara de tine. Daca esti suficient de nemultumit.

Este e o teorie care nu este specifica doar romanilor. In economie poarta numele de teoria placintei fixe [1]. Exista o singura placinta impartita la mai multi. Daca tu ai doar o bucatica din ea, este pentru ca altul are o bucata mare de tot. El este bogat si tu esti sarac. In realitatea saracia este un fenomen mult mai complex. A fi sarac nu este o condamnare, ci cel mult o constatare. Multi oameni aleg sa ramana saraci pentru ca pur si simplu nu cred ca pot fi si altfel. Intr-un fel sunt programati sa ramana intr-o bula sociala specifica, fara capacitatea de a se transfera in alta bula sociala, cu un venit mai mare, cu alte oportunitati sau cu alt mod de viata. Desi adevarul este ca oricine poate sa faca acest lucru. Cel putin oricine care nu este grav handicapat, bolnav sau care are alte limitari de natura obiectiva. Insa nu oricine vrea, in primul rand pentru ca nu este foarte comod sa incerci sa schimbi ceva. Iar foarte multi oameni prefera comoditatea unei stari inferioare unei promisiuni de viata mai buna care implica insa munca, disciplina si actiune. Si asta pentru ca asa e construit corpul uman la baza, sa conserve cat de mult posibil energie pentru perioadele de stres intens pe care stramosii nostri vanatori-culegatori il traiau acum zeci si sute de mii de ani. Iar efectul asupra creierului a fost ca o stare de inactivitate este tolerata si chiar preferata. In prezent insa lucrurile nu mai stau la fel ca acum zeci de mii de ani pentru ca starea de inactivitate se poate acutiza cu consecinte dezastruoase atat asupra organismului uman [2] cat si asupra propriei vieti. Si atunci saracia poate fi si voluntara. La fel cum bogatia poate fi si ea involuntara. Poti fi bogat fara efort, pentru ca ai mostenit o avere sau ai castigat la loto. Sau poti fi bogat pentru ca ai incalcat legile. In Romania acest tip de bogatie este prevalent iar acest lucru nu poate fi contestat.

Dar de asemenea nu poate fi contestat faptul ca acest capitalism imperfect pe care il traim cu totii ofera sansa ca fiecare dintre noi sa depasim gandirea fixa [3]. Necesita insa efort, disciplina si frecventa in actiune, ceea ce foarte multi oameni nu sunt obisnuiti sa faca. Saracia este trista, dar macar ofera o minima protectie sociala si o viata fara eforturi sustinuta. Nu trebuie sa planifici, nu trebuie sa te trezesti dimineata, nu trebuie sa te educi. Nu trebuie sa faci toate acele eforturi care nu se vad dar car mereu si mereu stau in spatele succesului oamenilor care reusesc. Dar atunci nici nu trebuie sa te plangi. Alegi sa fii sarac intr-o mare masura. Saracia este o functie care depinde de mai multe variabile, insa cea pe care tu o poti influenta este propria ta alegere. Intr-o mica masura, in Romania cel putin, esti manipulat sa fii sarac, pentru ca saracia este inca vazuta ca un soi de virtute sau ca o dovada a calitatii tale umane pentru ca daca bogatii au reusit prin furt, si tu esti sarac, ceva din constructia ta umana te-a impiedicat sa furi. Adevarul e ca, da, multi au devenit bogati prin furt. Dar asta nu inseamna ca a fi sarac este o virtute, mai ales daca tu iti doresti sa ai alt statut.

Iar asta nu este neaparat rau, pentru ca saracia si bogatia nu sunt neaparat sau in primul rand concepte monetare. Dupa privatiunile din comunism e adevarat ca a fi bogat a devenit un concurs vizual, un soi de exibitionism colectiv. O proiectare in exterior, in lucruri scumpe, a propriei vieti. Dar aceasta materialitate nu poate tine loc de bogatie si nu poate dura. Exista un prag de suportabilitate al societatii pentru astfel de exprimari care are o anumita legatura cu moda. Exista de asemenea o  diferenta fundamentala intre bogatie si bani. Bogatia reala se construieste treptat si are o componenta umana puternica, care este internalizata. La fel cum saracia este pana la un nivel rezultatul distorsiunilor cognitive [3], la fel si bogatia reala, nespeculativa si antifragila trebuie sa fie rezultatul unui proces de acumulare interioara, de educare si de crestere. Altfel bucuria si experienta lumii exterioare nu ar avea sens, cel putin nu peste nivelul de bruta.

Din pacate, educatia nu este cel mai reusit serviciu public in Romania, nici dupa zeci de ani de democratie. Nu te poti baza pe ce ai acumulat in scoala pentru a reusi cu adevarat in viata. Ce se preda cu adevarat in scolile romanesti este prea subtire, prea distant fata de nevoile reale ale individului si prea sarac. Utilitatea cunostintelor acumulate nu este foarte evidenta nici pentru profesori, nici pentru elevi. Sunt prea putini dascalii care isi iau in serios aceasta meserie si prea multi cei care se predau salariului de mizerie si vin la cursuri doar pentru a-si contempla propria neputinta. Trebuie sa faci tu propriul efort de educatia iar acest adevar trebuie sa fie primul lucru in care sa crezi cu tarie. Nu ar trebui sa fie asa, dar asa este. Iar din fericire, ai la indemana toate sursele de informatie posibile pentru a invata orice. De aici, de la propria investitie in tine vine tot ce poate sa aiba un sens pentru viitor.

Asa ca in nici un moment nu te poti opri din invatat. O minte curioasa este esentiala si pentru tine si pentru cei din jur. Esti cu adevarat sarac atunci cand iti lipseste empatia si nu te poti pozitiona in spectatorul impartial fata de tine si fata de cei din jurul tau pentru a vedea ce poti tu contribui atat pentru tine cat si pentru societate [4]. Cu cat stii mai multe, cu atat esti mai bogat, cu atat bogatia ta inseamna valoare si cu atat vei depinde mai putin de context. Si cu cat stii mai mult cu atat poti influenta alti oameni sa traiasca altfel. Daca nu faci pasul necesar pentru a modifica circumstantele propriei vieti, atunci viata ti se va intampla tie si vei trai planurile altora. Asta nu e neaparat o veste buna, pentru ca abia atunci vei fi cu adevarat manipulat. Istoria bogatiei si saraciei este cea a celor puternici si a celor slabi. Daca in trecut cliavjele se faceau prin violenta, societatea contemporana ofera alte mijloace.

Asta este si destinul omului sarac. Eroarea intelectuala ca apartine unui strat social sarac dintr-un fel de vointa divina, si ca poate face prea putine lucruri ca sa schimbe asta. Un soi de fatalitate. Cu totii avem urme din ea, din educatia trecuta, din contextele sociale in care am trait. Dar atunci cand aceasta constientizare nu este dublata de actiune, nu se va intampla nimic. Vom ramane cu o mare superstitie si cu un mare regret.

Omul sarac si omul bogat sunt doar concepte. Depinde de tine in cel fel de realitate le transformi.

 

[1] Fixed pie fallacy

[2] Mindset – Carol Dweck

[3] Feeling good – David D. Burns

[4] Adam Smith – O teorie a sentimentelor morale

 

daca va place dati de veste:
0