Arhur Schumpeter, parintele conceptului de distrugere creativa, definea aceasta idee in capitolul 7 din „Capitalism, Socialism si Democratie”, numindu-l:

„…procesul mutatiilor industriale – daca mi se permite sa utilizez acest termen din biologie- care fara incetare revolutioneaza structura economica din interior, neincetat distrugand-o pe cea veche. Acest process de distrugere creative este caracteristica esentiala a capitalismului”

Viziunea profetita de Schumpeter, aceea ca in urma acestei dinamici capitalismul nu va putea supravietui ci va fi inlocuit cu socialismul, nu s-a realizat, capitalismul reusind sa reziste si reprezentand in prezent sistemul economic standard in lume. Acest concept economic al distrugerilor creative sta insa la baza a ceea ce in prezent este cunoscut ca „perturbarea” (disruption) industriilor traditionale, elementul esential al noile tehnologii si al succesului acestora in noua economie: Netflix, Amazon, Airbnb, fintech, bitcoin etc sunt tot atatea exemple ale acestei perturbari. Termenul modern, de „inovatie perturbatoare” este definit de profesoul Clayton M. Christensen (Harvard) in celebara sa carte „Dilema inovatiei”, unde face deosebirea intre inovatie in general si un subgrup din acest concept, inovatia perturbatoare, care are ca scop inlocuirea produselor traditionale si a companiilor mature de pe o piata prin introducerea , la nivelul cel mai de jos al pietei, unor noi produse revolutionare, care in timp ajung sa domine acea piata si sa elimine concurenta traditionala.

Marea majoritate a acestor produse  apar in economia privata, acolo unde influenta statului este mai redusa si unde cererea si oferta sunt principalele leviere ale economiei si unde un produs poate trai din modul in care este acceptat si cerut de consumatori. Foarte putine astfel de perturbari ataca frontal modul de organizare a statelor, sau sistemul electoral sau democratiile prezente. Dar probabila acest lucru se va schimba, dar nu foarte curand si nu foarte repede, din cauza faptului ca birocratiile de stat sunt inelastice la inovatie (o crestere a inovatiei in exteriorul modului de organizare a statelor nu creste in aceeasi masura adoptarea inovatiilor de catre stat). Acest lucru este mult mai evident in Romania, unde de exemplu inovatiile tehologiilor digitale au fost adoptate putin sau deloc de administratia de stat (in 2017, este inca o corvoada sa poti plati darile online). Aceasta rezistenta este specifica statelor si a modului birocratic de functionare al acestora, pentru ca inovatia inseamna aplicatii descentralizate care concureaza violent cu viziunea centralizatoare a statului. Un alt exemplu al acestei dihotomii este bitcoin ca alternative la moneda oficiala a bancilor centrale.

Insa, cel putin la noi, avem nevoie de o astfel de schimbare perturbatoare, atat in modul in care este condusa si administrata aceasta tara, cat si in amonte, in modul in care oamenii ajung la putere, cum este creata puterea si cum functioneaza gravitatia acesteia in societate.

Este necesara in primul rand perturbarea sistemului care conduce Romania dupa comunism, nu print-o revolutie, ci printr-o inovatie, sau o suma de inovatii, care sa inceapa de jos, din segmente sociale sau dimensiuni ale societatii neglijate de stat. Putem perturba modul in care alesii ajung sa conduca Romania? Modul in care votam? Modul in care se cheltuie banii publici? Sau cum participam la viata publica?Cum se redacteaza si aplica legile? Cum tragem la raspundere reprezentantii alesi?

Toate aceste lucruri fac parte din monopolul de putere al statului, o constructie arhaica care incepe sa simta o nevoie majora de schimbare, dar care e foarte greu de schimnat din exterior fara un moment de haos contraproductiv sau instalare a unui vid de putere impredictibil. Situatia din Spania o arata: oamenii au nevoie de state nationale, de predictibilitatea si securitatea pe care o ofera acestea, chiar daca la schimb renunta la unele libertati.
Dar si statele nationale au nevoie de legitimitate in contextul actual al noii ere informationale. Cum rezolvam acest paradox, cel putin in cazul Romaniei, unde rentele si privilegiile obtinute dupa communism de profitorii vremurilor sunt un avantaj de care privilegiatii zilei vor trage si cu dintii sa le mentina?

In primul rand prin atacarea modului in care romanii voteaza si aleg si diversificarea optiunilor pe care le au. O inovatie perturbatoare a fost incercata in alegeri de noul partid USR, folosind o nisa neexploarta pana atunci de marile partide traditionale: populatia tanara si educate, adepta a noilor tehnologii. USR a fost aproape de „momentul sau Iphone” la alegerile generale, unde a avut un scor neasteptat de bun, insa spre deosebire de un produs real al inovatiei perturbatoare, s-a pierdut pe parcurs, odata ajunsi in Parlament, liniile strategice interne au inceput sa concureze unele cu altele, partidul s-a impartit dupa ideologii si nu dupa prioritati strategice si acel moment de perturbare reala a sistemului politic pseudo-comunist reprezentat de entitatile feseniste (PSD, PRM, PNL) pare ca a fost ratat. Dar bresa a fost facuta si acest tip de inovatie trebuie continuat in viitor cu rezultate  mai bune.

Inovatia modului in care se voteaza, prin introducerea de exemplu a platformelor criptografice descentralizate, care sa protejeze votul individual este de asemenea o solutie de urmarit prin eliminarea fraudelor. Un alt tip de inovatie este reducerea barierelor la intrare in politica pentru oamenii noi, tineri, care doresc sa se asocieze si eliminarea monopolului vechilor politicieni care au crescut in comunism.
Un alt mod de introducere a perturbarii este concentrarea pe acele domenii neglijate de stat, care au nevoie de rezultate reale, insa pentru moment traverseaza obstacole: educatia, sanatatea, justitia, egalitatea de oportunitati, meritocratia.

Una dintre inovatiile perturbatoare care ar putea fi utilizate in prezent este tehnologia digitala in administratie. Putem invata din exemplul Estoniei, tara care a adus digitalizarea birocratiei de stat la un nivel nemaintalnit in nici un alt stat (proiectul e-Estonia) si putem implementa solutii digitale in domenii din ce in ce mai diverse. In timp, prin mimetism tehnologic, va creste transparenta si eficienta actului administrativ, vor scadea coruptia, care se hraneste de pe o parte din lipsa de transparenta si rentele privilegiate.

Educatia este un alt domeniu care merita perturbat. Nu e de ajuns sa tintim solutii izolate precum interzicerea unor anumite romane in studiul gimnazial, ci e necesara o perturbare a modului in care e inteleasa educatia, rolul acesteia si impactul asupra cresterii economice. Una dintre inovatiile perturbtaoare care se pot folosi aici sunt stimulentele si „ghionturile”. Stimulente pentru familii care initial nu vor sa-si scolarizeze copiii, pentru profesorii ce au rezultate sau care accepta sa educe regiuni mai sarace. „Ghionturile”, strategiile propuse de laureatul Nobel, Profesoul Richard Thaler, sunt actiuni menite sa altereze anumite comportament sociale: de exemplu copiii pot fi interesati de aplicatiile practice ale noilor tehnologii prin expunerea lor la jocuri pe calculator care au scop rezolvarea unor probleme concrete sau a crea solutii (programe pentru digitalizarea unor institutii de stat, sau constructia de algoritmi pentru diverse aplicatii practice). Clasele virtuale, la care sa participe de exemplu elevi din zone defavorizate pot fi o alte solutie, sau solutiile de e-learning prin personalizarea invatarii pentru ritmul si nivelul fiecaruia.

In sanatate, perturbarea sistemului de stat , subfinantat si lasat in urma, cu implicatii esentiale pentru pacientii care doresc sa aiba solutii mai bune, este o mare oportunitate. Exemple pot fi stimulentele pentru clinicile virtuale si tele-medicina, asociatiile caritabile care atrag fonduri pentru modrnizarea unor spitale, preventia digitala si folosirea efectului de retea (retelele sociale, viralizarea) pentru expunerea la „ghionturi”.

Cercetarea este de asemenea o piata publica unde se pot concentra solutii de inovatie perturbatoare: creare de hub-uri tehnologice locale, parteneriate publice-private in care copii, elevi sau studenti sa lucreze la proiecte de cercetare impreuna cu mari firme tehnologice, proiecte care sa fie folosite apoi in administratie sau pentru progresul public. Un efect va fi reducerea migratiei creierelor si repopularea bazei productive a economiei, pentru o crestere economica bazata pe inovatie, si nu pe consum.

Toate aceste oportunitati nu pot exista daca modelul de stat comunist, greoi, cu o birocratie tentaculara, nu este expus la perturbare. Semintele acesteia pot fi plantate de fiecare dintre noi, prin modul in care decidem cine ne conduce, si de acei alesi care au o minima viziune.

 

 

 

 

daca va place dati de veste:
0