Geniile au avut parte de o presa proasta mereu. Istoria este plina de destinele tragice ale oamenilor speciali, atacati fara mila in timpul vietii lor, pacatele lor fiind magnificate iar calitatile ignorate sau ridiculizate. Acesti oameni au suferit in viata, insa mostenirea lor a crescut dupa disparitia lor, pentru ca timpul este intotdeauna un judecator drept. Dar mult timp trebuie sa treaca inainte ca valoarea adevarata a geniilor sa se arate si ei sa devina in mentalul colectiv al umanitatii, mituri si legende. Pana atunci, toti trebuie sa sufere purgatoriul mintilor inferioare, ale mediocritatilor si geloziilor pamantene. E ca un trist ritual de trecere

La fel se intampla si cu Leo Messi. Micutul argentinian cu o suma de talente magica traieste intr-o clasa de geniu unica, neegalat in frumusetea spectaculoasa a jocului sau si in abilitatile uluitoare ale gestului sau fotbalistic. Geniul sau la ceea ce se pricepe sa faca iti taie rasuflarea. A aratat-o, iar si iar, de-a lungul carierei, doborand recorduri si definind o noua era a jocului. Dar nu recordurile sau numerele ofera imaginea corecta a geniului sau. Nu, acestea sunt doar statistici care decurg din jocul sau, unelte descriptive care ajuta la comparatii. Ceea ce exprima cu adevarat dimensiunea geniului sau este jocul pur, pasa, intoarcerile si franele, intelegerea geometrica a campului jocului, driblingul, viteza cuantica si atingerea transparenta a balonului. Jocul sau este atat de personal si inovator incat se poate descrie doar cu multa dificultate. Multi specialisti si comentatori au incercat, dar au avut probleme, oprindu-se in mijlocul frazei, inghitind in sec, bajbaind dupa un nou cuvant, dupa o noua descriere, mai buna. Cateodata insa este mai bine doar sa il privesti, asa cum privesti o opera de arta. Inteligenta pura a jocului sau, dimensiunea grafica a pasei, traiectoria euclidiana, controlul balonului cu toate suprafetele piciorului, sunetul lent al loviturii, care rezoneaza diferit, miscarea corpului, dansul estetic.  Acestea sunt lucruri care nu se pot intelege decat la un nivel abstract, acolo unde subconstientul ia contact cu arta pura si simturile se sublima intr-o contemplare activa. Comunicarea aceasta muta intre privitor si arta este ceea ce il face sa creasca, il obliga sa se autodepaseasca in gandire si in final sa fie o fiinta mai buna.

Dar asta nu este suficient se pare, in lumea in care traim. Si Messi, cu tot geniul sau, trebuie sa treaca prin suferinta abraziva provocata de o majoritate mediocra si neimpresionabila, de un cor al mintilor mici dar vocale. Ei nu-l inteleg, cum ar putea ?, deci il urasc. Stau cu totii in fata geniului, ignorand sansa istorica de a fi martori la un talent urias al istoriei, ca si cum o persoana needucata si gregara ar sta cu sapca in mana in fata lui David al lui Michelangelo, uitandu-se absent, cu bale curgandu-i din gura, creierul sau neintelegand valoarea operei de arta pe care o priveste.

Acesta este din pacate publicul fotbalului modern, inarmat cu opiumul facebookului si twitterului, apasand frenetic cu degetele pe ecrane in cautare de satisfactii imediate. Geniul lui Messi le este strain si ii sperie, pentru ca nu il inteleg. Au nevoie de cifre pentru a face in mintea lor comparatii si frica asta de neinteles are multe in comun cu plictiseala pe care aceeasi oameni mediocri o afiseaza in fata marilor opere de arta. In cazul lui Messi insa, plictiseala se transforma in ura, pentru ca geniul lui este un atac direct la ceilalati idoli ai mediocrului de twitter, mai pamanteni si mai accesibili. Acdesul spiritual catre domeniul artei presupune un efort de gandire, o reasezare mentala pe care mediocrul sigur de el nu este dispus sa o faca.

Fiecare muritor are defecte, inclusiv geniile. Magnificarea acestora este arma predilecta a celor care nu il inteleg si care il urasc pentru ca este mult deasupra oricui. In cazul de fata, Messi a fost condamnat pentru evaziune fiscala, alibi perfect pentru toti platitorii de taxe descopepriti peste noapte sa sara si sa arunce cu noroi. Foarte multi in Spania, unde evaziunea e de peste 30%. Foarte multi din acesti detractori nu au platit un impozit in viata lor si probabil traiesc pe ajutoare sociale platite si ele din impozitele unora ca Messi, dar ei sunt sfinti si Messi merita cruficicat. Multi de asemenea lucreaza pentru multinationale care fenteaza fiscul in fiecare zi prin optimizari fiscale care depasesc miliardele de euro, dar ei sunt sfinti si Messi este un infractor ce merita biciuit. Aceasta este imaginea mediocritatii cristalizate in jurul defectelor acestui om. Prin comparatie, calitatile ii sunt minimizate. Nu am auzit pe nimeni sa vorbeasca despre frumusetea golurilor marcate la Copa America, dar evident toti au vorbit de lovitura de pedeapsa ratata, ca si cum asta este criteriul dupa care putem compara fotbalistii de geniu. Lovitura de pedeapsa e marca mediocrului, nu a geniului. Orice mediocru o poate marca, asta nu inseamna ca are vreo valoare fotbalistica. Dar in cazul lui Messi este o tragedie.

Oricat ar parea de trist, lumea vrea sa fie fara Messi. Messi este déjà un punct stingher, un David imens al lui Michelangelo uitat intr-o galerie pe langa care oamenii trec cu ochii in telefoanele lor cautand puncte pentru Pokemon Go. O lume fara Messi este o lume mai sigura pentru mediocrul de rand, il face mai important si mai stapan pe mediocritatea lui. Nu-i ofera o parte din frumoasa suferinta a propriei dezvoltari, care e  incomoda. In schimb, ramane cu muschii lui Cristiano Ronaldo pentru care are o atractie lumeasca si frivola.

Un teaser pentru lumea fara Messi a fost oferit si de ultimul campionat European. O ciorba lunga de echipe mediocre, lipsite de abilitati. Cu multi jucatori onesti si muncitori, dar lipsiti de geniu si de monumentala personalitate a lui Messi. Meciuri surde, de anti-posesie, care nu vor ramane in memorie prin nimic. Si in final, o finala insipida si o campioana care a castigat un meci din sapte. Imaginea goala a mediocritatii, fereasta catre lumea fara Messi. Iar regele acestei, lumi, aclamat si idolatrizat este Cristiano Ronaldo, cel mai bun fotbalist din istorie, si viitorul balon de aur. E interesanta aceasta incercare de stergere din istorie a lui Messi, care e ridicola in micimea ei. Dar acesti oameni nu se dau inlaturi de la nimic. De aceea nu vor inceta niciodata aceasta comparatie stupida intre cei doi fotbalisti, incercand sa-l coboare pe Messi la un nivel mai uman, unde sa-i prezinte realizarile lui Cristiano Ronaldo. In realitate, nu poate exista comparatie intre cei doi. Ronaldo este campionul  Pokemon Go, un fotbalist foarte bun, dar care niciodata nu poate spera sa posede abilitatile lui Messi. Diferenta intre cei doi este colosala si tine de clase diferite, de intelegeri diferite. E diferenta intre cifre si magia care sta in spatele lor. E diferenta intre Messi si lumea fara Messi. Intre adictia bipolara a realitatii virtuale si contemplarea intelectuala a unor opere de arta.

Mediocritatea insa nu poate pacali la infinit. Ea isi traieste momentele de glorie prin salturi si se bucura de tragismul geniului, uitat in viata pentru a fi inlocuit cu idoli falsi, din material de contrabanda. In timp, peste zece, douazeci, cincizeci de ani, cenusa mediocritatii se va spulbera in vant in timp ce legenda vie a lui Lionel Messi va atinge treapta care il va plasa in istorie, nemuritor si enigmatic, alaturi de celelalte genii ale umanitatii. Nu se va intampla insa acum, in era mediocritatii retelor sociale, ci atunci cand timpul va distila aceste erezii de moment si va oferi imaginea fidela a artei acestui fotbalist argentinian, care joaca neincetat pentru eternitate.

daca va place dati de veste:
0