Sensul este unul dintre cele mai rare resurse pe care societatea noastra contemporana le ofera. A atasa un sens la o viata este o operatie elusiva si dureroasa, dar de care depinde in final o existenta reusita. Acolo unde nu exista sens, cel putin la nivel declarativ, exista in schimb acest tip de depresie moderna care macina orele si zilele si le transforma intr-o pasta artificiala. Ca acele masini industriale, roboti mecanici ce urmeaza un algoritm de taiere, compartimentare, raschetare, ambalare pentru a ajunge la un produs final. Numai ca produsul ambalat si oferit pe platoul realitatii este propria noastra existenta. Fara sens, suntem doar niste obiecte care se nasc, exista si dispar dintr-un inventar. Un gand nu foarte optimist.

Sensul vietii este inexorabil legat de spiritualitate si de suflet. Dezbaterile filosofice clasice despre dihotomia suflet-materie nu s-au incheiat, insa au fost inlocuite de esenta progresului tehnologic care a dus la o existenta materiala mai comoda. Schumpeter vorbea despre progresele materiale ale societatii de consum care au dus la comoditatea de masa a claselor altadata defavorizate. Dar asta nu garanteaza fericirea. Paradoxal, comoditatea materiala a venit insotita de germenii unui tip de singuratate spatiala, o anxietate  [1] cruda care e traita individual in mod diferit dar si de societate in ansamblul sau. Noile retele sociale nu fac decat sa arunci un voal al ignorantei peste propriile noastre incertitudini si singuratati. Paradoxal, cu cat modernitatea se dezvolta in orase multifunctionale si suprapopulate, cu atat singuratatea individuala si mecanica indoielii de sine se manifesta mai intens [2]

Dar nu trebuie sa fie asa. Lipsa de sens este doar o dificultate temporala si in nici un caz nu se trateaza cu pilule sau adictii de orice fel. Cel putin nu pe termen lung. Gasirea unui sens, in schimb, te poate pozitiona intr-un nou nivel de crestere al propriei vieti despre care pur si simplu nu stiai ca exista. Pentru multi insa, mai ales oameni educati, gasirea unui sens este un challenge puternic si de multe ori pare o iluzie. Se recurge in schimb la o traiere incrementala de mici sensuri, de la o zi la alta care nu aduce insa o satisfactie. Nu vorbesc aici de hedonism, desi acest concept capata un nou sens, ci de un sens veritabil, care sa depaseasca preocuparile jurnaliere si sa te proiectez ca spirit spre un obiectiv pe care merita sa il atingi.

Asta este prima intrebare: de ce merita sa traiesti? un lung sir de raspunsuri nesatisfacatoare a  facut omenirea sa evolueze in salturi, de la nefericirea si suferinta existentiala a primilor oameni, expusi bolilor, contingentei, aleatoriului pana la comoditatea aparenta a existentei moderne. Viata insa devine mai pretioasa daca are un sens viu si gasirea lui este un tel primordial. Sau ar trebui sa fie.  De ce merita sa traiesti este o intrebare cu mai multe solutii. Cele mai la indemana sunt si cele mai concrete, materiale: pentru a te bucura de hrana, sex, avere, masini. Sau pentru a face copii, a-i vedea cum cresc. Asta este pana la urma ce poate sa-ti ofere material societatea. Poti sa construiesti un sens din asta? Doar daca poti sa construiesti un sens din consum. Dar nu poti consuma mai mult decat pragul de suportabilitate dupa care iti vine greata sau creierul tau se obisnuieste cu adictivitatea consumului si nu mai reactioneaza la aceeasi cantitate de placere obiectiva.

Si atunci trebuie sa existe altceva care ne scoate din acest paradox existential. Un alt tip de realitate care sa transceada propria constructie umana, acest corp alcatuit din oase, muschi, nervi, hormoni, carbohidrati si grasimi. Acel ceva este valoarea adaugata si acolo se poate cauta un sens adevarat. Acolo se gaseste adevarata mostenire pe care o putem lasa fiecare dintre noi.

A doua intrebare este deci: sunt mai mult decat manifestarea mea materiala? Daca raspunsul este nu, sau daca nu iti pui aceasta intrebare nu este neaparat un lucru negativ. Trairea constienta a clipei cu bucurie si seninatate fara divagatii filosofice este posibila. Dar nu cred ca e posibila pe termen lung. Candva, te ajunge din urma aceasta intrebare, fie ca vrei, fie ca nu. Si te forteaza sa te schimbi.

Cel mai frumos fenomen natural, care deriva din timp, este schimbarea. Schimbarea se face subtil, sau acut si este o caracteristica a sistemelor vii. Orice viata este o forma de cicluri, de suisuri si transformari elegante. Pentru un om, constiinta propriei schimbari este un dialog intim si fundamental. Asa cum pentru trup, gatuirea sau sufocarea are efecte grave, la fel si pentru suflet aceeasi sufocare si limitare are un efect de lancezire si deprimare [3]. Eliberarea inseamna schimbare. Inseamna flux liber, curgere. Aceasta e esenta timpului si aceasta e esenta devenirii in timp.

Cum putem descoperi sensul? Exista o intreaga literatura de specialitate si o ramura a psihoterapiei care se numeste logoterapie (terapia prin sens) [4]. In esenta, principala motivatie a existentei umane este gasirea unui sens. Oricare ar fi el. Un sens spiritual, un sens trivial, un sens chiar in fata suferintei umane. Libertatea ultima a individului, aceea de a se raporta in mod unic la suferinta, nu poate fi luata.

Gasirea unui sens nu poate incepe decat de la propria persoana si analiza locului pe care il ocupa in lume. Un punct de plecare pentru un sens ar fi dorinta de a actiona asupra nedreptatilor percepute ale societatii. In loc sa ocupam un loc pasiv, vegetativ in societate, putem actiona, putem crea, putem aduce propria schimbare pozitiva. Aceasta schimbare poate influenta si pe altii si se poate demara ceea ce se numeste un cerc virtuos.  A descoperi un sens inseamna a crea oportunitati de viata, atat pentru tine, cat si pentru altii. Asteptand de la altii, nu putem primi decat iluzii. Insa ce depinde de noi, putem face. A face maximul cu ceea ce ai la dispozitie, cu talentele, timpul si ideile tale este unul dintre marile sensuri personale ale omului, care ii asigura un loc in eternitate. Actiunea prometeica, si nu pasivitatea epimeteica este cheia spre dezvoltarea unei societati.

In Romania, unde raporturile sociale sunt in general dominate de invidie si de viziuni mici, pe termen scurt, de razboaie mediatice, razbunari si barfe, acest sens individual este esential in primul rand pentru igiena noastra mentala intr-o lume in continua schimbare. Aceasta schimbare, daca vine de la fiecare va impune si clasei conducatoare un alt standard, pe care acum nu il are. Puterea politica stapaneste un aparat administrativ corupt in proportie de peste 90% si nu are absolut nici un interes sa schimbe. Pentru ei sensul inseamna masele de oameni care pot fi manipulati in tacere. Ei sunt guvernati de acel will to power [5] pe care il impun unor votanti needucati si usor manipulati, care sunt prinsi intr-o pseudorealitate in care propriile idei si trairi si vise nu mai conteaza. Am cunoscut foarte multi oameni care se multumeau cu propria conditie mizera, in speranta ca cineva le ofera ajutoarele din fiecare luna si ca pot sa duca o viata la limita suportabilitatii de pe o zi pe alta. Soarta acestor oameni conteaza, si ca ei sau , mai important, copiii lor sa se poata schimba, trebuie ca cei care avem libertatea de a gasi un sens sa punem in practica aceasta libertate.

 

 

 

[1] Kirkegaard si alti existentialisti au introdus conceptul de anxietate, ca si caracteristica dominanta a omului modern, rupt intre instinct si libertatea de a trai si a cunoaste. Axietatea definita in acesti termeni se refera la sentimentele difuze de frica, nedirectionate si adanci care guverneaza existentele contemporane

[2] [3] Francis Bacon  – Eseuri – Despre prietenie. Bacon apeleaza la dictonul latin „magna civitas, magna solitudo”

[4] Viktor Frankl este intemeietorul acestei scoli vieneze de filosofie. Un fost detinut in lagarele naziste, isi bazeaza intreaga argumentatie pe tema raportarii la suferinte, vazuta ca un sens ultim al existentei umane: chiar si in fata unor suferinte extreme, omul poate gasi sens in forta cu care se opune lor. Man’s Search for Meaning este deopotriva o autobiografie cat si o pledoarie pentru noua orientare psihanalitica.

[5] Principiu al filosofiei nietzcheniene in opozitie cu Freud (will to pleasure)

daca va place dati de veste:
0