Daniel Kaheman vorbea in cartea sa Thinking fast and slow despre doua sisteme de gandire caracteristice fiecaruia dintre noi. Sistemul 1, intuitiv, emotiv, cu care luam decizii rapide pe pilot automat ca atunci cand viram la dreapta sau franam in trafic. Si sistemul 2, rational cu care gandim actiunile si ne cenzuram emotiile.

Tragedia din Paris arata ca cele doua sisteme coexista la nivelul societatii dar primu sistem in situatii de criza capata o parte intunecata, o distorsiune conectiva care naste pericole pe termen lung si multa suferinta pentru oameni nevinovati. Dupa gestul absurd al unor criminali, au aparut imediat urmarile puternice ale sistemului unu, exprimate ca o diferenta intre perceptie si realitate.

The Economist a facut un grafic concludent care exprima bine acest lucru, diferenta dintre cele doua sisteme de gandire atribuite maselor de oameni: perceptia pericolului islamismului si realitatea existentei acestei religii. Anume, intrebati sa estimeze cat la suta din populatia tarii lor este islamista, oamenii exagereaza foarte mult cifra reala.

Aceasta peceptie gresita a facut ca dupa atentat sa fie atacate moscheile si oamenii de buna credinta dar care au ca religie islamul sa fie supusi urii. Si invers, oameni care deplang sincer tragedia sa fie atacati de cei din alta tabara culturala pe principiul ca lupta lor pentru libertatea de exprimare a condus la moartea inocentilor. Je suis Charlie, exprimat din mii de piepturi de oameni insangerati a fost urmat de je suis Ahmed, politistul musulman deplans ca a platit cu propria viata libertatea de a se exprima a celor care, spun inventatorii sloganului, si-au batut joc de religia lui.

Aici este penumbra extremismului, locul adevarat in care sistemul unu scapa de sub cenzura sistemului doi si provoaca adevarata criza: nici musulmanii de buna credinta nu sunt vinovati pentru ce s-a intamplat asa cum nici acei caricaturisti nu au facut un act reprobabil razand cu pixul pe hartie.

Dar, cel putin la noi, cand citesti opiniile unor oameni cu influenta in presa, ca lucian mandruta, cristian tudor popescu si altii iti dai seama cat de departe este presa romaneasca de adevarata libertate de exprimare care este de fapt libertatea de intelegere a fenomenelor care ne depasesc gepografic si cultural

daca va place dati de veste:
0