Daca vrei sa afli mai multe lucruri despre criza din Ucraina este foarte greu sa-ti faci o idee rasfoind presa din Romania. Orice detaliu care iti poate aduce o intelegere diferita este obturat, prezentarile sunt schematice si multe articole sunt traduse cu forcepsul din diferite feed-uri de agentii internationale.

In plus, foarte multe opinii sunt atat de caricaturale incat te intrebi daca autorul chiar este interesat de subiect sau intretine o comoditate fata de adevar din diferite motive. Acest blog destul de promovat in elita online-ului vorbeste despre Ucraina in termenii urmatori:

„Ca europeni si romani, i-am abandonat pe vecinii nostri. Iar daca nu ne pasa de vecinii nostri, se pare ca nu ne pasa nici de noi pentru ca un vecin slab, instabil si nedezvoltat ne slabeste si pe noi. Este interesul Europei si al Romaniei pentru o Ucraina puternica economic, democratica si stabila.

Ceea ce trebuie facut este sa investim in proiecte economice comune, sa liberalizam comertul si sa liberalizam toate relatiile dintre Ucraina si Europa. Nu va fi usor, iar experienta noastra din ultimii 25 de ani ca romani trebuie sa ne fi invatat asta.

Insa Ucraina are nevoie de ajutorul nostru, ajutorul trebuie sa fie vizibil si trebuie sa fie acum”

Astfel de apeluri pentru un ajutor acordat Ukrainei ajung sa imbrace forma suprarealista a tanguirilor patriotarde are lui Lucian Mandruta care indeamna tinerii la razboi impotriva Rusiei.

Ce putem face insa in fata unor opinii publice care in mod voit sau din lipsa de igiena morala denatureaza adevarul si ori prezinta o versiune a faptelor politizata sau falsa ori imprima o constiinta a falsei indignari pentru o probema infinit mai complicata decat un post pe Facebook?

Daca ne departam  de perdeaua de fum a pseudo-opiniilor putem sa incepem sa intelegem si sa gandim cu mintea noastra. Unde a inceput totul? Cum a ajuns Ucraina aici? In cateva puncte s-au intamplat urmatoarele:

  1. Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice Ucraina a devenit un stat independent. Are o istorie moderna a independentei de exact 24 de ani. In urma iesirii din sfera sovietica, noul stat a experimentat ani de coruptie, convulsii politice si o economie letargica ca un pacient bolnav care din cand in cand isi pune perfuzii cu o mana pentru a si le smulge cu cealalta. Permanent aflata intr-o zona geopolitica fierbinte, Ucraina a explodat la alegerile din 2004 cand presedintele pro-rus Yanukovich a fost ales in urma unui scrutin controversat care a dus la proteste masive (Revolutia portocalie) si la reluarea alegerilor castigate pana la urma de contracandidatul Yanuchenko si premierul Iulya Tymoshenko.
  2. Lucrurile nu au mers insa in directia dorita pentru ca falgelul coruptiei a continuat sa destabilizeze functionarea interna in timp ce diferentele mari si complexe din interiorul tanarului stat (lingvistice, politice, sociale) s-au accentuat pe fondul unor esecuri economice din ce in ce mai vizibile.
  3. Astfel in 2010 Yanukovich revine si castiga alegerile iar fostul premier Tymoshenko este condamanta la inchisoare pentru abuz in serviciu in legatura cu un mare contract de gaze naturale.
  4. In noiembrie 2013 Yanukovich, confruntat cu o economie bolnava, o datorie masiva si un somaj endemic are de ales intre o varianta de cooperare cu Uniunea Europeana (care vede in Ucraina o resursa strategica de maxima importanta) si un ajutor de 15 Miliarde de dolari de la Rusia. Yanukovich alege cooperarea cu Rusia impins de viuziunea Eurasiei economice propovaduita de Vadimir Putin.
  5. Protestele reizbucnesc in Ucraina, apare miscarea Euromaidan la Kiev care acuza rusificarea tarii. Lucrurile se precipita, fortele politiei secrete ale presedintelui, „berkut” intra in scena, violentele se transforma in morti, sunt implicate si grupuri de extrema dreapta, nationalisti, servicii secrete, comunitatea internationala reactioneaza, Rusia vocifereaza si Yanukovich este suspendat de Parlamentul de la Kiev si fuge in Rusia. Influena Ukrainei vestice pare sa castige teren insa Rusia intervine
  6. Iar interventia Rusiei inseamna anexarea Crimeei, peninsula din sudul Ukrainei cu un regim ridicat de autonomie si locuita in proportie de peste 80% de etnici rusi. Printr-un referendum-fulger 97% din locuitori sunt de acord cu anexarea la Rusia si NATO si UE nu pot decat sa condamne actiunea lui Putin si sa propuna sanctiuni economice. De ce doar atat? Pentru ca orice incercare de raspuns militar ar fi marit riscul unui razboi la scara larga.
  7. Concomitent si ca raspuns la alegerile anticipate din Ucraina in urma fugii lui Yanukovich, grupuri de rebeli din sudul si estul Ukrainei incep sa provoace fortele locale, organizandu-se in grupuri paramilitare. Neoficial asistate de Kremlin, aceste trupe dezvolta un conflict cu fortele armatei ukrainiene si in august par sa piarda lupta. Imediat Rusia trimite ajutoare in regiune si conflictul este restabilit.

De ce s-a ajuns insa aici? Si de ce Ucraina a cazut atat de repede ca stat suveran si incapabil sa-si apare suveranitatea? Ucraina asa cum am mai spus are o istorie de independenta foarte scurta, fiind stat independent cativa ani dupa primul razboi mondial si din 1990 pana in prezent. Din 1600 si pana in 2015, Ucraina a fost in vasta majoritate a timpului sub ocupatie rusa sau sovietica. Este si o problema de semantica pentru ca unii lingvisti sustin ca „ucraina” inseamna „taram de granita”  (ceea ce ar denatura pretentiile acestei tari de a fi un Stat) in timp ce ultranationalistii ukrainieni prefera o alta etimologie : „pamantul-leagan”. In prezent insa nu se poate nega ca acest stat sufera de o fractura sociala, politica si geografica si in definitiv de o mare criza de identitate (sursa grafic vox.com):

Ukraine-map-composite

Diferentele sunt vizibile intre vest si est: vestul este format din oameni care considera infuenta Rusiei negativa, voteaza in general pentru lideri pro-europeni si vorbesc limba oficiala „ukrainiana” in timp ce estul este pro-rus, folosesc limba rusa intr-o proportie covarsitoare si legaturile culturale si istorice cu Rusia sunt puternice.

Iar aceste diferențe sunt de sute de ani. Aceasta fractura arata un stat care nu este unitar, in care doua categorii mari de populatie au obiective si idealuri diferite, in care limba vorbita nu este unitara si in general un stat care poarta in el un risc mare de implozie. In nici un alt stat din zona nu exista o asemenea falie atat de vizibila si care iata este exploatata in prezent prin acest conflict tragic.

Un stat-buffer

Importanta strategica a Ukrainei este insa covarsitoare in noua ordine mondiala. Ucraina a jucat rolul esential de stat-buffer intre expansiunea NATO de dupa caderea Uniunii Sovietice si nostalgiile autoritare ale Rusiei. Tratatul de la Budapesta din 1990 intre Rusia si puterile europene prevedea ca Ucraina va fi un stat independent si neutru. Dar Ucraina nu a reusit in tot acest timp sa devina un stat puternic, fiind rupta din interior de conflicte etnice dar si politice asa cum am vazut anterior si supusa unei crize grave de identitate: incercarea de a fi un stat credibil a propus o constructie deformata. In plus, Rusia nu a acceptat niciodata cu adevarat ca Ucraina sa cada sub influenta vestica si cu atat mai putin noul presedinte Vladimir Putin care  a reactionat la debarcarea lui Yanukovich prin miscarea strategica de a arata Vestului ca Rusia nu doarme si ca nu poate accepta ca Ucraina sa devina un satelit american. In replica, noua diplomatie de la Washington, ignorind realpolitik-ul din zona a continuat sa impinga NATO catre est prin oferte clare pentru Georgia si Ucraina. Un anumit tipde conflict era inevitabil. Intrebare era, ce fel de conflict vom avea si cine vor fi victimele?

Acest conflict are si o mare componenta informationala cu o mare parte a presei din Rusia folosita de Kremlin pentru a prezenta un adevar distorsionat despre Ucraina. Din pacate, o buna parte din presa din Vest raspunde cu acelasi tip de mesaje manipulatorii, de aceasta data de cealalta parte a baricadei. Asa au aparut cateva mituri de o parte si de alta a acestei falii ukrainiene care merita demontate:

  1. Euromaidanul a fost produs de nazisti si fascisti ajutati de americani pentru a destabiliza Ucraina si a afecta populatia vorbitoare de limba rusa din est. Un mesaj tipic al presei utilizate de Kremlin. Adevarul este insa diferit in sensul ca desi este adevarat ca la miscarea euromaidan au participat elemente gri si extremiste, grupuri de extrema dreapta, totusi micarea nu a fost lipsita de o legitimitate populara
  2. Rusia doreste anexarea intregii Ukraine si acesta este un prim pas pentru atacarea altor state din zona. Desi este legitim sa ne intrebam ce se va intampla mai departe, pericolul ca Rusia sa invadeze Ucraina este limitat in primul rand de faptul ca Rusia nu mai este puterea din perioada sovieta, Ucraina de vest este formata totusi din peste 30 de milioane de oameni in mare parte ostili Rusiei si cum conflictele de invadare recente ne-au aratat (Irak, Afganistan, Syria) sansa unei reusite este extrem de mic chiar si pentru o superputere ca SUA. Rusia are clar interese in zona si isi doreste cel putin ca estul Ukrainei sa ramana sub influenta sa dar e greu de crezut ca vrea si poate mai mult
  3. Conflictul de azi este asemanator cu razboiul rece si ne indreptam catre un conflict global. Inca o afirmatie distorsinata pentru ca razboiul rece a implicat doua blocuri mondiale cu forte asemanatoare si multe razboaie-proxy in timp ce in prezent NATO are o forta disproportionata fata de Rusia iar conflictul prezent este doar unul local (Rusia, Ucraina, Siria)
  4. Valdimir Putin este un dictator nebun care nu se va opri in Ucraina. Aici parerile sunt impartite dar cred ca este o greseala ca liderul rus sa fie descris in astfel de termeni. Adevarul e ca nimeni nu stie cum este de fapt Vladimir Putin. Anumite grupuri de la Washington l-au descris ca un om care sufera de o forma de autism, Merkel vorbea despr el ca un tip care „traieste in alta lume”. Insa daca urmarim miscarile strategice ale Rusiei trebuie sa acceptam ca ne aflam in fata unui lider autocrat, cu o mare cota de popularitate in Rusia si care este suficient de inteligent sa foloseasca cartea nationalismului pentru a-si impinge agenda personala in Europa.
  5. Ucraina este de drept pamant rusesc. O teza favorita a ultranationalistilor din Moscova si asta pentru ca din punct de vedere istoric asa cum am mai spus Ucraina a fost foarte mult timp parte a Rusiei. Mitul leaganului civilizatiei ruse care se afla n centrul Ukrainei persista si a stat la baza rusificarii estului tarii atat de Caterina cea mare cat si de Stalin (care a ucis prin genocid milioane de etnici ukrainieni). Pe de alta parte, realitatea prezentului este ca o mare parte din populatia ukrainei de este este rusofona.
  6. Confictul din estul Ukrainei a fost instrumentat de Kremlin pentru a pune la cale ambitiile expansioniste ale lui Putin. Inca o teza cricaturala care este infirmata de realitate. Desi este adevarat ca Rusia a sustinut si sustine rebelii din Donbas, totusi esenta conflictului vine din fractura vest-est. Miscarea rebela isi are originea in luptele interne din Ucraina si nu este doar o miscare artificiala.

Ce urmeaza?

Deocamdata NATO si UE nu pot risca confruntarea directa militara cu rebelii sau cu Rusia pentru ca acest lucru ar reprezenta un risc prea mare de conflict planetar cu consecinte majore asupra securitatii mondiale. Asa cum au facut si in cazul Crimeei, America si Europa vor reactiona cu presiuni economice si incercari de rezolvare diplomatica, asa cum a fost si acordul de incetare a focului de la Minsk.

Unii analisti politici propun o solutionare in sensul federalizarii Ukrainei si acceptarii ca estul este pierdut pentru influenta NATO asa cum este pierduta Crimeea. Exista precedentul Cehoslovaciei care s-a rupt la cativa ani dupa 1989 „cu succes” in doua state. Alte grupuri de influenta nu pot insa accepta ruperea violenta a Ukrainei care ar insemna o infrangere pentru diplomatia americana si o intarire a ego-ului rusesc.

daca va place dati de veste:
0