Tag: PIB Romania

De ce suntem o tara saraca

 

Desi sentimentul general este ca Romania este mult in urma tarilor dezvoltate, si exemple sunt multiple pentru o astfel de concluzie, foarte putine sunt analizele care sa arate cauzele unei astfel de situatii. Superficialitatea cu care se trateaza aceasta problema la nivel national oglindeste de multe ori discursurile sforaitoare ale politicienilor, adesea taiate intr-un limbaj de lemn si care nu aduc nici un element de noutate pentru intelegerea cauzelor reale. Romania este o tara saraca suna ca un verdict dur, insa comparatia cu cele mai bogate tari nu poate duce decat la o astfel de concluzie. De asemenea, afirmatia este generala si sunt necesare detalii, dar chiar daca imcomoda, ramane o realitate. E important sa intelegem sursele si mai ales cum puteam sa facem ca tara in care traim sa mearga intr-o directie mai buna.

 

Cateva date statistice

Orice analiza concreta a saraciei sau bogatiei la nivel macro trebuia sa ia in calcul dimensiunea materiala a acesteia. Cele doua etichete se pot referi bineinteles la multe tipuri de saracie si bogatie care sa nu aiba legatura cu materialitatea, insa dimensiunea materiala a bogatiei, mai ales cand vorbim despre o tara in ansamblul ei este prioritara in orice analiza.

Iarasi, nu voi incerca sa discut latura morala a bogatiei sau saraciei. Saracia, mai ales cea personala, nu este neaparat un defect si nici o virtute, la fel si bogatia iar aprecierile in legatura cu moralitatea tind sa aiba loc cand bogatia exista, sau cel putin cand nevoile materiale de baza ale unei societati sunt indeplinite. Nu este cazul in Romania inca, unde majoritatea clasamentelor privind nivelul de trai si accesul la nevoile moderne de baza ne plaseaza la coada.

De asemenea, definitia bogatiei pe care o inteleg aici are legatura cu calitatea resurselor materiale si umane si modul in care aceastea sunt folosite pentru a produce bunuri si servicii mai multe si de o calitate mai buna. Bogatiile naturale sunt irelevante daca nu sunt utilizate cum trebuie. La fel si cele umane.

O masura des utilizata pentru a masura bogatia unei tari este calculand Produsul Intern Brut pe cap de locuitor. Este o masura care are dezavantajele ei si sunt multe voci care incep sa o conteste, desi e greu de propus altceva in loc care sa fie la fel sau mai obiectiv. Dar exista o corelatie clara intre starea de multumire subiectiva a locuitorilor unei tari si nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Corelatia nu inseamna cauzalitate, dar are insemnatatea sa statistica si oricum pentru a obine cauzalitatea reala ne trebuie date si algoritimi care sunt greu de pus in practica in acest moment la nivel macroeconomic.

Mai jos este un grafic care arata evolutia PIB-ului pe cap de locuitor pentru Romania in anii care au trecut de la Revolutie, in comparatie cu cateva tari precum Elvetia si Germania, media UE, media mondiala si tarile cu cel mai mic nivel al acestui indicator la nivel mondial. Cifrele sunt in dolari americani la preturi curente

pib-romania-comparatieSursa datelor este baza de date a Bancii Mondiale iar concluziile sunt vizibile:

  • Ca PIB/cap de locuitor suntem mai aproape de tari ca Burundi decat de media Uniunii Europene. Un constat suparator
  • Fata de media mondiala, suntem un pic sub medie, adica mediocri. Elvetia se afla cu mult in fata, desi de exemplu distantele geografice sunt relativ scurte: pana in Elvetia sunt 1700 de km. Urmatoarele tari cu un PIB/cap de locuitor substantial mai mic decat al nostru si pe aceeasi raza fata de Elvetia se afla in nordul Africii.
  • La multe din tarile de pe raza respectiva cu PIB mai mic sau apropiat decat al nostru putem gasi explicatii plauzibile: populatie mica si neomogena, razboaie, tensiuni sociale si politice care le-au marcat istoria, lipsa resurselor naturale. Noi nu putem aduce in discutie astfel de factori, cel putin nu in perioada recenta

Stim deci unde suntem. Trebuie sa intelegem si de ce suntem aici si care este pana la urma specificul saraciei din Romania.

Specificul si sursele saraciei in Romania

De ce unele natiuni sunt mai bogate si altele mai sarace a reprezentat una dintre cele mai alunecoase si importante intrebari ale stiintelor sociale. Adam Smith in secolul XVIII si-a bazat Avutia Natiunilor pe incercarea de a intelege aceste diferente. Alti economisti, de la Marx pana la Keynes si economisti contemporani si antropologi precum Jared Diamond si Daren Acemoglu au incercat explicatii diverse:  geografice, culturale, institutionale, istorice, contextuale, demografice, pandemice etc. Toate spunand multe adevaruri dar lasand si loc pentru alte interpretari si incongruente. Intrebarea deci ramane valabila nu doar pentru Romania, dar e interesant sa introducem si tara noastra in aceasta disputa.

Explicatiile pentru bogatia de care vorbim in cazul de fata sunt in primul rand granulare: sunt explicatii profunde si care tin de la caz la caz asa cum si explicatiile pentru cum unii romani sunt bogati si altii sunt saraci au si o mare latura personala. Sunt asocieri cu lipsa de educatie, cu norocul, cu lipsa de discernamant, cu capacitatea personala a fiecaruia, dar si cu presiunea unei societati corupte, schimbarea formelor de guvernamant, contextul istoric si accesul la institutii moderne. Toate aceste lucruri, impreuna cu efecte macroeconomice si geopolitice si-au spus cuvantul si au determinat evolutia bogatiei acestei tari.

Discutia despre specificul romanesc cred ca trebuie sa inceapa cu putin context istoric. Site-ul waitbutwhy.com a facut o analiza interesanta a istoriei orizontale, punand in relatie diversele personalitati istorice din fiecare generatie pentru a vedea mai bine contextul fiecarei epoci. Ma voi inspira din acest exercitiu si in tabelul de mai jos voi introduce pe orizontala cele mai importante personalitati ale fiecarei generatii (la fiecare 30 de ani) in comparatie cu personalitatile mondiale din aceeasi epoca si voi adauga si o ultima coloana care mi se pare foarte relevanta in cazul de fata: care era forma de organizare sociala si politica de la vremea respectiva (lista cu personalitati nu este exhaustiva, bineinteles, si functioneaza ca o ancora pentru a intelege mai bine contextul epocilor respective)

Iata rezultatele:

istoria-orizontala

De ce mi se pare acest tabel relevant pentru evolutia saraciei in Romania? Pentru ca putem sa urmarim fiecare generatie cu oamenii care au ramas in istorie si care au contribuit intr-un fel sau altul la evolutia tarii in care au trait fiind in acelasi timp determinati de spatiul socio-economic respectiv. O prima observatie: o mare perioada din ultimele 2000 de ani Romania a evoluat fara institutiile democratice si de checks and balances specifice unui Stat modern. Institutiile feudale au existat intr-o forma sau alta pana in secolul al XIX iar independenta/autonomia reala a Tarilor Romane a fost o exceptie in toata aceasta perioada. Dar odata cu reformarea institutiilor, introducerea unei constitutii, chiar primitive precum Regulamentul Organic, abolirea sclaviei si organizarea unor alegeri la care sa participe toate paturile sociale, Romania a cunoscut o perioada de evolutie comparabila cu cele ale Vestului, mai ales in perioada monarhiei constitutionale. Acest lucru este vizibil si in progresele inregistrate in societate, in cultura si stiinta, cu aparitia primilor savant si artisti de renume mondial. Alte observatii sunt aproape anecdotice, si cele mai mari diferente de evolutie sunt vizibile in Evul Mediu, in comparatie cu ce exista pe continent si in lume la acea vreme.

Acum ar fi interesant sa corelam aceaste fotografii istorice cu evolutia masurii nivelului de trai. Maddison Project a incercat sa estimeze nivelul PIB-ului pe cap de locuitor in ultimii 2000 de ani si am extras o serie de date si pentru Romania, cu mentiunea ca datele respective sunt calculate in dolari PPP (purchasing power parity) la nivelul anului 1990:

historical-gdp

Concluzia este simpla: daca la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, PIB-ul pe cap de locuitor a evoluat oarecum aproape de media europeana, distanta intre cele doua masuri s-a marit insa odata cu instaurarea regimului comunist, dar si dupa 1990, revirimentul de dupa anii 2000 oprindu-se brusc in bula speculativa din 2008 (caracteristica celei mai importante cresteri economice de dupa 1990 fiind din pacate umflarea consumului pricinuit de bula speculativa si mai putin factorii structurali bazati pe technologie, inovatie si investitii reale)

Poate cel mai important factor care a stat la baza cresterilor economice ale economiilor performante moderne l-a reprezentat investitiile in noile tehnologii, in cercetare si dezvoltare si in capital uman pregatit. Lipsa acestor resurse este de asemenea o explicatie pentru ca tari ca Romania, desi cu o populatie relative numeroasa si resurse naturale de o calitate comparabila cu orice tara din Europa, nu au reusit sa creeze prosperitate si sa micsoreze distanta de dezvoltare fata de tarile dezvoltate.

Graficele de mai jos arata doi indicatori care mi se par importanti in acest sens: procentul de cheltuieli cu cercetrarea si dezvoltarea din PIB si numarul de cereri de brevete adresate Agentiei Europene de Brevete de investitii.

rd-brevets

Conform datelor Eurostat, Romania este pe ultimul loc ca si cheltuieli R&D, cu doar 0.38% din PIB. Prin comparative, Bulgaria are 0.8%, iar media europeana este pe la 2%. In plus, in 2012 (ultimul an pentru care Eurostat detine date complete), Romania inregistra 3 cereri de brevete pe un million de locuitori. Germania inregistra 270, iar media europeana este de 111.

In aceste conditii, explicatiile pentru care Romania este o tara saraca incep sa fie mai clare. Fara sursele cresterii economice si cu o educatie precara care a imobilizat capitalul uman intr-o subdezvoltare continua, sansele sa cream bogatie s-au micsorat.

Vorbesc despre educatie pentru ca o educatie sustinuta si coerenta creeaza capitalul uman necesar sustinerii unei economii performante. E atat de simplu. Si aici, Romania este mult in urma. Sunt multe statistici care arata acest lucru, dar cel mai important mi se pare nivelul indicatorului de invatare de-a lungul vietii (lifelong learning): tabelul de mai jos (sursa Eurostat) arata procentajul populatiei active intre 25 si 64 de ani agrenate in programe de training si invatare.

lifelong-educationAici diferenta fata de celelate tari din Uniune este si mai flagranta: in 2015 doar 1.5% din populatia activa a  Romaniei era angrenata in training. In Bulgaria procentul este de 2% iar in Danemarca (aflata pe primul loc) este de 31%. Iata inca o sursa vizuala a lipsei de bogatie a Romaniei.

Suntem inca un popor in constructie, iar acest lucru este evident. Statisticile par seci insa ele arata ca deficiente exista atat in creare si intretinerea institutiilor specific unei democratii liberale de piata, in  eficienta populatiei active, a capitalului si a resurselor naturale utilizate, si in modul de a intelege si aplica noile tehnologii si invatarea acestora la scara nationala pentru a asigura competitivitatea. Nu ar trebuie sa mai cautam vinovati in exterior ci sa incepem un ritual de crestere in interior, iar acest lucru presupune in primul rand se ne uitam la unde suntem acum si sa incercam sa schimbam concret elementele care pot asigura bogatia in viitor.

Suntem saraci ca natiune pentru ca nu inovam si pentru ca investim putin in educatie iar cei mai buni elevi si studenti pleaca. Varsta la care cei mai buni romani pleaca din tara pentru a invata sau munci in alte tari se reduce continuu: nu conteaza cei doi copii din clasa care sunt olimpici, conteaza restul de 28 care nu sunt. Ne putem mandri desigur cu numarul de olimpici, dar diferenta intre cei cativa olimpici din scoala si restul scolii este colosala. Iar pentru a avea o economie competitive trebuie ca aceasta diferenta sa scada prin implicarea si creserea nivelului de educatie a cat mai multor elevi/studenti. Aceeast situatie este valabila si pe piata muncii.

Bogatia ca natiune nu vine neaparat din bogatia materiala ca individ sau familie, desi saracia nu e o virtute. A fi bogat la nivel personal inseamna sa incerci sa faci mai bine si mai mult pentru tine si pentru comunitate, iar acesta nu este un pacat ci o calitate care aplicata la scara nationala poate duce la bogatie. Din pacate in Romania se poarta inca gratificarea pe termen scurt, spoiala, superficialitatea si furtul, pana si cel intelectual. Iar modelele create sunt replicate cu consecintele de rigoare.

Un alt specific al acestei tari este inegalitatea in bogatii. Inegalitatea este o trasatura constanta a capitalismului mondial, urmand principiul paretian de 80/20, dar sunt zone in care clivajele sunt mult mai puternice. La noi exista o diferenta foarte mare intre foarte putini oameni care castiga peste medie si chiar foarte bine, si o mare masa a populatiei care castiga un salariu minim. Cei mai bine platiti 20% castiga de 7 ori mai mult decat cei mai prost platiti 20%

Cei mai bine platiti sunt putini, traiesc intr-o bula, in general in marile orase si au acces la cultura si oportunitati insa de multe ori sufera de iluzia egoismului. Exista insa viata in afara bulei, adica in restul Romaniei, realitate care pare sa nu fie inteleasa de multi. Inegalitatea este naturala, cineva va munci mai mult si e normal sa castige mai mult si este o consecinta direcat a competitiei naturale. Nu este in sine un defect al sistemului, asa cum sustin socialistii si comunistii, insa in Romania inegalitatea nu a fost  doar o consecinta a muncii, ci a predispozitiei de a fura in anii de dupa revolutie cand lipsa acuta a institutiilor democratice a creat o stare de homo homini lupus. Acest lucru a creat ulterior resentimente, tensiuni sociale si o mare parte a populatiei a ramas captiva intr-o saracie depresiva care a fost exploatata electoral de majoritatea partidelor. Acest lcuru a perpetuat insa saracia generala a Romaniei.

Ce facem mai departe

Construim institutii cu adevarat democratice si le consolidam pe acelea care respecta initiativa individuala, investitia in educatie si tehnologie.

Putem de asemena incerca sa intelegem microsocial ce ne poate face pe fiecare mai bogat, nu doar material. Sa invatam sa ne uitam la alte modele si sa intelegem ca succesul, atat personal, cat si ca tara, presupune munca. Putem sa muncim  ca Nadia si Hagi, nu ca oamenii politici. Si daca facem fiecare asta, poate viitorii oameni politici nu vor mai fi exemple negative.

Putem de asemenea sa-i convingem pe ceilalti si sa evitam sa perpetuam fracturile sociale. Sa iesim din propria bula. Multi ne plangem ca din impozitele noastre sunt platite servicii pe care oricum nu le utilizam sau sunt platiti asistatii social si ca poate nu ar trebui sa o mai facem. Sa ne mai gandim odata. O tara nu poate creste decat daca sursele de crestere sunt diseminate la nivel national. O minoritate a populatiei  care o duce bine nu poate ramane mult timp asa daca majoritatea traieste in saracie si resentiment. Sistemul trebuie sa mearga pentru toti sau cel putin sa ofere sanse credibile fiecaruia, dar sa si taxeze lenea si hazardul moral.

Putem fi mai atenti cum se cheltuie impozitele noastre si sa facem presiuni ca acestea sa fie utilizate mai eficient, in puncte cheie. Sa se investeasca in educatie, in noile tehnologii, in cercetare si dezvoltare si sa se asigure un cadru propice pentru firmele care investesc in aceste domenii. Uneori asta inseamna ca pur si simplu birocratia Statului sa se dea un pic la o parte. Mai mult Stat nu inseamna mai multa crestere economica, de fapt de multe ori relatia este inversa. Dar un Stat ineficient, nereformat, netransparent si rigid poate influenta negative sursele de crestere.

Putem de asemenea sa facem mai mult pentru ca sistemul de educatie al populatiei tinere sa fie mai eficient si sa asigure reducerea diferentelor intre putinii olimpici si restul elevilor. E necesara o monitorizare a tuturor institutelor de invatamant, modificarea programelor, motivarea cadrelor didactice pentru a evita excluziunea sociala care va fi o realitate pentru multi copii de care nu se ocupa nimeni si care vor ramane in afara societatii.

 

 


daca va place dati de veste:
0

PIB, buget si macroeconomie in Romania – o expunere pe intelesul tuturor

Legea bugetului pe 2016 a provocat dezbateri mai aprinse decat de obicei, insa nu intotdeauna cei care au participat la astfel de opinii si mai ales liderii de opinie au stiut ce vorbesc. Sau nu au stiut cum sa exprime ceea ce au inteles pentru ca o mare parte a celor care utilizeaza informatia sa inteleaga ceva. Pericolul unei astfel de dezbateri pe un subiect atat de important pentru finantele publice si mai ales pentru perspectivele de crestere ale Romaniei il reprezinta aproximatia informationala si desele derapaje de intelegere. Voi incerca in cele ce urmeaza sa prezint intr-o maniera cat mai inteligibila principalele concepte esentiala de macroeconomie, cum se aplica in practica acesti indicatori si care este situatia actuala a Romaniei in contextul global.

Incep cu prima masura macroeconomica: Produsul Intern Brut (PIB). Acest agregat este cel mai citat indicator atunci cand vorbim despre performanta macroeconomica a unui stat. Asa cum microeconomia studiaza comportamentul individual al participantilor intr-o economie (firme, persoane fizice, asociatii) la fel si macroeconomia studiaza valoarea agregata a activitatilor individuale ale firmelor, familiilor si pietelor. Aceasta agregare reprezinta esenta studiului macroeconomic si ne ajuta sa intelegem cum evolueaza o economie in ansamblu, care sunt sursele de crestere, care sunt perspectivele, care este nivelul general al preturilor, al somajului, al exporturilor sau al importurilor.

PIB-ul unei tari masoara in esenta care este valoarea de piata a productiei finale a unei tari intr-un an de zile. Atentie la nuante: vorbim de valoarea de piata (deci calculul se face in general la preturile pietei), vorbim de o productie finala (deci nu luam in calcul productia intermediara; exemplu rapid: la producerea unui telefon mobil au participat un furnizor de materii prime ca plasticul, metalul care au vandut materiile cu 30 $,  un furnizor de cip-uri si ecrane care s-au vandut cu 50$ si in final telefonul a fost vandut cu 100 $; in PIB calculam doar pretul final al telefonului si nu preturile intermediare astfel ca PIB-ul va creste cu 100 si nu cu 180); si vorbim de o perioada de timp limitata (un an de zile): daca ai produs telefonul in 2015 dar inca nu l-a cumparat nimeni el nu intra in PIB-ul din 2015).

PIB-ul se masoara in doua moduri: prin metoda cheltuielilor si prin cea a veniturilor. Ecuatia fundamentala a PIB (venitul national, printr-o lejeritate de limbaj) este:

PIB=C+G+I+X-M

unde: C este consumul privat, G reprezinta consumul guvernamental (atentie, nu inseamna cheltuielile guvernamentale totale si doar consumul guvernului pe bunuri finale – de exemplu masinile Audi cumparate de parlamentari pentru deplasarea acestora dar si platile facute pentru constructia de autostrazi catre firme private) I inseamna nivelul investitiilor private (incluzand variatia stocurilor) iar X si M reprezinta exporturile si respectiv importurile.  Aceasta este ecuatia fundamentala a venitului national.

Pentru Romania, conform Institutului national de statistica, in anul 2014 s-au inregistrat urmatoarele valori pentru componentele PIB (in preturi curente, miliarde RON): consum privat (C)=462, cosum guvernamental (G)=51, investitii (formare bruta de capital fix si variata stocurilor) I=153, export net (X-M)=0.5. Total PIB 2014=667 MLD RON.

Se observa un fapt esential pentru aceasta economie, anume ca principala sursa de crestere a PIB este consumul; adica 70% din PIB este reprezentat de consum privat (atentie, in acest consum privat sunt incluse toate sursele acestui consum, adica atat salarii cat si transferuri guvernamentale catre populatie=pensii, ajutoare, alocatii, asistente etc.). Investitiile reprezinta 23% din PIB iar contul curent (X-M) este echilibrat cu un foarte mic surplus pentru exporturi (exporturile reprezinta insa 41% din PIB).

Este evident ca o problema pentru aceasta economie este dependenta de consumul intern care contribuie 70% din PIB. De asemenea peste jumatate din acest consum este reprezentat de transferuri de la stat catre populatie (o buna parte din cele 252 MLD lei din cheltuielile bugetului de stat).

Am vorbit despre PIB dar acestea sunt datele oficiale. Insa Romania este o tara care a iesit din comunism cu o economie subterana in floare, care s-a perpetuat pana astazi. Daca vreti sa stiti unde este coruptia si unde sunt banii din coruptie, acestia nu sunt in PIB ci in economia subterana. Iar asta afecteaza veniturile la buget care sunt bazate in principal pe taxarea veniturilor si schimburilor legale.

Pentru ca am vorbit despre buget sa vedem cum a fost aceste construit. In primul rand guvernul a luat in calcul o crestere a PIB de 4.1%. Acest lucru e important pentru ca estimeaza sursele de venituri la buget (taxe). Sa vedem componenta bugetului:

Venituri consolidate: 231 MLD RON

Cheltuieli: 252 MLD RON

Deficit: 21 MLD

Putem discuta despre cum se vor imparti acele cheltuieli intre diverse sectoare din economie, cati bani vor merge la autostrazi, cati la pensii si cati la sanatate. Dar asta inseamna sa nu intelegem realitatea fundamentala a economiei acestei tari. Suntem o economie mica ce nu produce suficient pentru a compensa scaderea demografica care mai devreme sau mai tarziu va avea consecinte negative asupra venitului national. De ce demografia este o problema? Pentru ca evolutia populatiei unei tari este principalul factor de crestere a PIB. Mai multi oameni, mai multa productie (nu neaparat mai buna, dar aici intervine productivitatea). La noi insa pana in 2050 populatia va scadea pana la 14 milioane de locuitori si va imbatrini foarte mult. In lipsa unei cresteri substantiale a productivitatii factorilor de productie si a unor inovatii tehnologice, Romania va avea probleme sa se finanteze in intern si va depinde din ce in ce mai mult din imprumuturi. Adaugati la asta si o criza financiara (au trecut deja 7 ani de la ultima si un ciclu dureaza cam 8-10 ani) si intelegeti de ce viitorul nu suna deloc bine. Aparent acum nu ne facem mari griji, cu o crestere decenta a PIB, o datorie publica dintre cele mai mici din UE si inca cu o politica monetara independenta. Dar in timp trebuie sa gasim surse de crestere a PIB care sa fie sustenabile. Nu ne putem imprumuta la nesfarsit pentru a plati salarii si pensii mai mari si sa spunem ca a crescut PIB-ul din consumul aferent acestor salarii si pensii.

Miscarile recente de strada si schimbarile care au avut loc la varful administratiei subliniaza in primul rand ca Romania apare constiinta faptului ca la un moment dat trebuie sa ne imaginam cum va putea aceasta tara sa creasca sustenabil in viitor si sa ofere propriilor cetateni mijloacele de a avea o viata mai buna. Din punct de vedere economic, sursele pentru a sustine o crestere economica reala sunt doar cateva: oferta de forta de munca si capital uman, capitalul fizic (investitiile), tehnologia si resursele naturale.  Sa privim mai atent la fiecare in parte:

Forta de munca si capitalul uman: asa cum am mai spus, populatia in varsta de a munci a tarii scade iar asta este o reala problema, pentru ca nici rata productivitatii nu pare sa creasca. De aceea este atat de importanta educatia si sanatatea, doua domenii a caror neglijare a dus la rezultetele de azi: o populatie imbatranita, bolnava si necalificata.

Capitalul fizic: s-a demonstrat economic ca rata de crestere economica este corelata cu investitii productive. La noi investitiile atat cele private cat si cele publice sunt reduse, ineficiente si nu produc valoare economica. Este esential aici ca toate masurile birocratice sa fie eliminate pentru a permite celor care doresc sa investeasca sa o poate face fara sa-si puna mainile in cap de exasperare.

Tehnologia: in Romania nu inventam ipad-uri sau masini electrice iar asta pare ca nu se va schimba prea devreme. Nu atata timp cat nu exista cercetare, cat mintile cele mai abile pleaca si cat coruptia politica rupe din orice perspectiva. Dar fara acest avantaj tehnologic nu vom putea creste nici pe termen mediu.

Resursele naturale: aici este poate singura valoare reala care poate fi realmente exploatata.Din pacate exploatarea inseamna retrocedari ilegale. defrisari masive, scandaluri de poluare si gaze de sist. Cu o mai eficienta si reala viziune, aceste reale bogatii ale acestei tari pot produce in viitor.

Ce se intampla daca nu reusim sa facem ca sursele de crestere sa functioneze? Simplu: va trebui sa platim cheltuielile cu imprumuturi, daca vom gasi creditori si in timp acele imprumuturi vor crea dezechilibre. Stim ce s-a intamplat cu Grecia (din cu totul alte cauze). Ideea este ca suntem aproape de punctul critic dupa care nu se mai poate face mare lucru. Cu cat intelegem mai bine si mai repede asta, inclusiv cei care au avut ocazia sa recupereze o guvernare noua cu atat avem motive de incredere. Altfel va fi doar o spoiala frumoasa, in spatele careia vor cadea,usor,zidurile.

daca va place dati de veste:
0

© 2018 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!