Tag: politica

De ce suntem condusi de politicieni incompetenti

Trăim se pare o frustrare permanentă în spațiul public față de modul în care este condusă România, în ce direcție este condusă și dacă nu cumva e prea târziu să mai schimbăm ceva. Mai concret, suntem prinși într-un paradox, într-un catch 22 fundamental și lamentabil: suntem noi de vina, comunitatea asta de oameni care trăim aici, între aceste granițe, măcar în parte, sau suntem victimele unei minorități de politicieni care ne țin cu bună știință într-un status quo de pseudo dezvoltare în vădită discordantă cu propriile lor privilegii materiale?

Acest paradox împarte, ca o fractură proaspătă, întreagă societate, iar fractura este din ce în ce mai evidenta în epoca rețelelor sociale, care adaugă o nouă falie, între cei educați și cu acces la informare și ceilalți, mai mulți, ce trăiesc într-o veșnicie perpetuă, departe de agora dezbaterilor publice. Și unii și alții sunt cetățeni ai acestei țări, și unii și alții au drept de vot, iar votul unuia este egal cu votul altuia.

Dar această stare de fapt nu s-a născut peste noapte, este o consecință directă și constată a modului în care societatea noastră a negociat revoluția din 1989. Istoricul Yuval Noah Harari, în best-sellerul sau Homo Deus, folosește exemplul revoluției din 1989 pentru a explica de ce revoluțiile sunt atât de rare și de ce mase de oameni îndură zeci de ani de dictatură fără să miște un deget. Ceea ce diferențiază însă revoluția română, menționează autorul, este modul cum s-a transferat puterea după haosul din stradă și căderea lui Ceaușescu: puterea nu s-a transmis direct către masele protestatare, pentru că acestea nu știau să se organizeze corespunzător, ci a fost piratată de Frontul Salvării Naționale, care nu era altceva decât o perdea de fum pentru comuniștii mai moderați din Partidul Comunist. Oficialii comuniști, transformați acum în „revoluționari”, deși nu aveau absolut nici o legătură cu zecile de mii de oameni din stradă, s-au reinventat ca politicieni democratici și și-au folosit experiența și rețelele de cunoscuți din sistemul comunist pentru a prelua puterea. Ce a urmat a fost o privatizare rapidă a activelor țării, vândute la prețuri de nimic către clientela formată din ex-comuniști (fabrici și companii de stat vândute către foști oficiali comuniști). Ion Iliescu a devenit președinte al României, în timp ce colegii și tovarășii săi au devenit miniștri, președinți de bănci și multimilionari.

Astfel, elita comunistă dinainte de 1989 nu s-a pierdut ci s-a transformat în proto-elită capitalistă de după revoluție în timp ce masele de oameni din rândul cărora au murit cu miile s-au ales cu fărâmituri, pentru că nu au știut să coopereze și să-și creeze o organizație eficientă pentru ei.

De ce românii ieșiți în stradă nu au știut să coopereze este o întrebare deschisă. Un episod asemenator a avut loc după Colectiv, când s-a creat un nou vid de putere, oamenii din stradă au avut ocazia să-și impună punctul de vedere însă voința lor s-a spart în fața unei lipse de cooperari , ceea ce a făcut ca la consultările de la Cotroceni să ajungă tot oameni cunoscuți ai sistemului, care cunoasteau mecanismele cooperării pentru putere, deja organizați în grupuri și asociații. Încă o data, masele care au ieșit în stradă au rămas pe dinafară și în scurt timp mișcarea demarată de Colectiv s-a stins, întorcăndu-ne după scurtul intermezzo tehnocrat la același mod de conducere politicianist-privilegiat de după 1990.
Apare deci un prim răspuns al acestui paradox politicieni-cetățeni: mentalul colectiv și cutumele de organizare ale comunismului s-au transmis și în capitalism, ceea ce a făcut ca puterea politică să fie traficata de un grup de oameni ai vechiului sistem și acoliții lor, în timp ce românii, din neștiință, lipsă de educație democratică sau fatalism nu au putut riposta. Dar e doar o parte a explicației, una reală și pertinență, dar nu singura.

Problema cu un stat în care o elită conlucrează doar pentru binele ei propriu și al oamenilor apropiați și nu pentru progresul țării și gestionarea eficientă a bunurilor publice, este că lasă loc în timp pentru incompetența, lipsă de dezvoltare și sărăcie. A fi politician la putere în România a echivalat din păcate cu o funcție pentru binele personal, în timp ce a fi politician într-o țara dezvoltată înseamnă în primul rând să administrezi bunurile publice în interesul cetățenilor. Asta s-a tradus la noi prin câteva sectoare cheie jefuite și subfinantate: educația, cercetarea și sănătatea, deși în teorie s-au cheltuit foarte mulți bani în aceste domenii.

Dintre acestea, educația este cea care a avut impactul  cel mai mare asupra dezvoltării ulterioare. Obișnuiți cu managementul de ochii lumii, ne-am lăudat mereu cu cei doi copii din clasă olimpici, ignorând realitatea că ceilalți copii sunt mult sub media europeană și în timp asta s-a tradus prin două efecte negative pentru creșterea economică: migrația celor mai buni și diluarea educației și cunostinetlor celorlalți care rămân, ceea ce a însemnat o creștere lentă dar sigură a hazardului incompetenței și o slăbiciune a statului și a politicilor acestuia. Asta s-a tradus prin incompetența în administrarea serviciilor publice, corupție (care vine tot din lipsă de educație, și anume lipsă eticii profesionale) transferate concret în proiecte publice amânate. infrastructura înapoiată, spitale publice fără dotări și nepregătite pentru gestionarea pacienților, administrație greoaie și ineficiența și conducători din ce în ce mai nepregătiți.

Cifrele imigratiei pe continent arata ca aproape 3 milioane de romani sunt rezidenti ai altor state la 1 ianuarie 2016, iar asta este un capitol, poate singurul, unde suntem in fruntea Uniunii Europene (sursa: Eurostat)

Acest fenomen afectează în primul rând populația aptă de muncă, tânără și calificată , cu impact direct asupra  productivității și surselor de creștere economică a României. Un alt impact este că inginerii, economiștii, medicii care pleacă sunt înlocuiți, în medie, cu oameni cu o educație din ce în ce mai redusă (restul clasei de mai sus), ceea ce face că fenomenul incompetenței să crească, de unde o calitate a serviciilor publice reduse. Să nu ne mai mirăm deci că înalți oficiali nu știu care este prețul benzinei, nu cunosc legile, sau nu înțeleg care este mecanismul după care cresc rațele dobânzii sau care este rolul Băncii Naționale.

Dar nu sunt doar ei de vina, cei care ajung în vârf, pentru că ajung acolo   până la urmă printr-un   proces democratic. Până la urmă nu politicienii aruncă gunoaiele în rezervațiile naturale de la munte, nu ei votează fără o minima analiză, nu ei construiesc clădiri fără autorizație, nu ei dau spagă la medic și la polițist. În spate se află mentalul cetățenilor și astepatrile personale ale acestora și modul cum înțeleg să se comporte în societate.

Deși capitalismul românesc de după 1989 a însemnat un transfer de putere între comuniști, accederea la UE și NATO a dat posibilitatea fiecăruia să-și facă un rost în viață, i-a dat libertatea de a alege și a de se educa. Foarte puțini însă, din păcate, au făcut asta, pentru că lipsă de cooperare de care vorbeam la început a continuat să lipsească, în majoritatea domeniilor. Patriotismul nu înseamnă doar isterizarea pe rețele sociale față de o vânzătoare care nu servește mici, ci înseamnă înțelegerea colectivă a faptului că dacă vrei o țara că afară trebuie să faci efortul personal în acest sens, alatauri de vecinul tău, de colegul tău și de reprezentantul tău politic. Această cooperare este cheia statelor occidentale, ale bunăstării acestora, ale autostrăzilor sau sistemelor politice.

În România însă, lipsă de educația este o problemă constanța, și pentru asta nu putem acuza doar clasă politică. Această are partea ei de vina în tratarea cu superficialitate a sistemului educațional, însă nu explică cifrele de mai jos, referitoare la procentajul populației care a citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni (sursă: Eurostat)

Singurul punct aberant din această statistica este, din păcate, România, cu doar 30% din populație care a citit o carte în ultimele 12 luni: bulgarii stau mult mai bine, cu aproape 50%, ca să nu mai vorbim de țările dezvoltate.  Spus alfel, 70% din populația României nu a citit o carte în ultimele 12 luni, asta în ciudă faptului că accesul la carte din ce în ce mai ieftină, pe suporturi diferite este din ce în ce mai facil. Iar aceste statistici sunt importante, pentru că studiile arată o corelație puetrnica între citit și dezvoltarea economică a țării respective cât și succesul ulterior al individului.

Mai puține cărți citite se traduce prin mai puțină informație de calitate, mai multă expunere la manipulare și mai mare probabilitatea de a face alegeri greșite, atât la urne cât și în viață. Putem să continuăm să individualizăm eșecurile de dezvoltare în figurile politicienilor care ne conduc, dar până când nu vom face, fiecare dintre noi, o schimbare reală în propria educație a noastră și a copiilor noștri, aceste figuri de politicieni incompetenți vor fi înlocuite cu altele, de același calibru.

Pentru ca să depășim acest pas al politicienilor incompetenți și/sau corupti care ne conduc trebuie să intelegem importanta educației. Doar ea poate să provoace acea știință a cooperării impersonale, tacite, care naște ceea ce Daron Acemoglu numește instituțiile inclusive în cartea să De ce națiunile eșuează, care sunt mult mai importante decât figurile publice trecatoare care conduc aceste instituții .

Aceste instituții integrative sau inclusive sunt cele la care participă întreagă societate, nu doar o castă privilegiată și care fac posibilă gestinarea eficientă a bunurilor publice. Capitalismul coerent funcționează pentru că aceste insitutii impersonale funcționează pentru toate lumea, nu doar pentru privilegiați și nu depind de figuri providențiale să o facă, așa cum se întâmplă la noi, când din comunism am învățat să așteptăm salvarea de la vreo figură providențială și mai puțin de la funcționarea instituțiilor statului, indiferent de cine le conduce la un anumit moment.  Fără instituții politice și economice integrative, o țara nu poate funcționa la parametrii normali și mai devreme sau mai târziu apar falii în modul de funcționare al justiției, economiei, sistemului de sanatate sau în modul în care este administrat banul public. Iar aceste falii vor duce în timp, mai devreme decât se crede, la tentațiile autoritarismului.

Suntem deci condusi de politicieni incompetenti pentru ca am mostenit o infrastructura institutionala comunista si oamenii acestui sistem dar si pentru ca nu am stiut sa profitam de libertatea reala de dupa 1990 pentru a ne educa mai bine si a invata sa cooperam pentru a construi institutii integrative solide. Lucrurile astea trebuiau facute imediat dupa revolutie, insa daca ne pasa de generatiile viitoare, nu e prea tarziu sa incepem acum, fiecare dintre noi.

 

daca va place dati de veste:
0

De ce e important sa votezi informat – o harta istorica a alegerilor din Romania dupa 1989

Ce inseamna ca votam pe 11 decembrie? De ce e asta important? In primul rand pentru ca e un drept pe care romanii il pot exercita de foarte putin timp. Daca adunam toti anii traiti de toti actualii cetateni romani in viata,  o mare parte a acestora s-au petrecut intr-o perioada in care alegerile nu erau libere.Sau erau intr-un stadiu inca vag, cum a fost cazul in primii ani dupa revolutie.

Constiinta importantei votului a scazut usor dupa euforia primilor ani, iar acest lucru este important pentru ca la ultimele alegeri parlamentare au votat un pic peste 40% din cetatenii cu drept de vot. Restul de 60% (adica cateva milioane bune) traiesc intr-o tara pentru a carei conducere a decis o minoritate (adica doar 7.7 milioane de alegatori in 2012). Pe de alta parte este important sa intelegem ce asteptam cu adevarat de la oamenii politici pe care ii votam. Dupa 45 de ani de comunism, asteptarile unei mari parti a populatiei cu o mentalitate etatista au fost legate de ceea ce pot primi de la Stat, vazut ca o Providenta care le poate decide destinele. Alegerea reprezentantilor politici nu este insa despre asta, ci despre asigurarea ca acei oameni politici alesi vor administra bunurile publice in mod corect si in interesul celor alesi. Este o distinctie la care noi, ca popor, inca lucram si ultimele rezultate nu sunt intotdeauna concludente.

 

Un pic de context istoric

Sa ne intoarcem putin in timp. Suntem in 1864, data primului parlament unic al Romaniei. Data de nastere a unei persoane in varsta de 80 de ani de exemplu este mai apropiata de 1864 decat de ziua de azi.  Dar totusi in 1864 Romania era o constructie statala formata prin Unirea a doua principate aflate sub protectorat strain si in care votul era cenzitar, adica votau doar cetatenii care indeplineau anumite conditii de venit, iar acestia erau impartiti in clase sociale. O mare parte din sentori si deputati erau inca direct numiti de Domnitor. Femeile si servitorii nu puteau vota, nici falitii.

De atunci am trecut prin 2 razboaie mondiale, o dictatura interbelica, 45 de ani de comunism si 26 de ani de capitalism. In ultimii 26 de ani au reprezentat trecerea societatii de la un sistem totalitar la o democratie sociala de piata.

In tabelul de mai jos am sintetizat istoria politica a Romaniei dupa 1989. Am incercat sa pun in legatura culoarea politica ce a detinut puterea cu principalele eveimente interne si internationale si principalii indicatori economici si de dezvoltare.

romania1989

Concluziile sunt usor de surprins:

  • Romania a fost guvernata de un partid unic postcomunist in primii ani dupa revolutie
  • Partidele de dreapta au avut partea lor importanta de putere politica, cu rezultate la fel de proaste ca si guvernarea de influenta socialista
  • Prezenta ultimei mineriade in 1999 a insemnat ca disolutia autoritatii de stat a fost un fapt pana aproape de anii 2000. Consolidarea institutiilor democratice a inceput odata cu aderarea la NATO si UE.
  • Concentrarea politica: partidele politice au devenit din ce in ce mai putine, au inceput sa predomine  aliantele, de multe ori de ideologii conflictuale, cu scopul asigurarii puterii
  • Timp de 26 de ani au guvernat cam aceeasi oameni si idei. Nu a existat un real outsider la conducerea Romaniei care sa fi fost impus in mod democratic, cu exceptia guvernului Ciolos (care a fost numit insa fortat de circumstantele din octombrie 2015). Asta inseamna ca puterea politica a fost detinuta de doi poli politici masivi: partidul social-democrat (FDSN, FSN, PDSR, PSD) si satelitii acestuia pe de o parte si partidele de centru-dreapta (PNL, PNTCD, PDL) de cealalta parte

Alegerile parlamentare sunt importante pentru ca ele asigura formarea guvernului, care detine autoritatea de a decide pe cele mai importante aspecte de administratie interna. O istorie a alegerilor parlamentare de dupa 1990 e prezentata sintetizat in infograficul de jos, cu principalele partide care au intrat in parlament si scorurile acestora

alegeri-infographic

Unde s-au dus voturile in realitate

Cu o singura exceptie, in 1996, PSD a obtinut cel mai mare scor de fiecare data, insa asta nu i-a asigurat puterea. Voturile au fost stranse la cele mai multe alegeri, evidentiind o caracteristica importanta a alegerilor romanesti, de multe ori prost inteleasa: oamenii au incercat diverse combinatii politice, mergand de la monoblocul fesenist de dupa revolutie pana la CDR, coalitia diametral opusa nu mai tarziu de 1996. Au votat apoi coalitii intre PDL si PNL sau intre PSD si PNL. Puterea a fost impartita pe intreaga axa ideologica, intre democrat-socialisti si liberali. Din totalul voturilor exprimate la toate alegerile parlamentare, partidele de stanga au obtinut 18.8 milioane de voturi, iar cele de dreapta 19 milioane (exceptand voturile pentru partidele extremiste)

Chiar daca este comod sa spunem ca Romania de dupa 1989 a fost dominata de PSD la nivel politic, in realitate lucrurile nu au stat chiar asa. Demonizarea exagerata a PSD-ului exersata de o buna parte din media nu are din pacate ca rezultat decat antagonizarea si mai mare a votantilor acestora, iar efectul final este unul contrar asteptarilor. PSD este un partid rigid, care inca se hraneste dintr-un important vad electoral captiv, insa nu a fost la putere mai mult decat alte partide sau coalitii. Graficul de mai jos este edificator:

putere19892016

Votantii romani au incercat diverse oferte politice, cel mai devreme in 1996, intr-o tara care nu era membra a UE sau NATO dar care a votat masiv pentru o schimbare care atunci era greu de inchipuit. Teoria ca majoritatea electoratului romanesc este manipulat pentru eternitate pentru un partid sau altul pur si simplu nu tine. Oamenii pot si vor vota diferit daca li se ofera o alternativa viabila si daca cei care le cer votul ii angreneaza intr-un dialog deschis. Strategia curenta a partidelor de dreapta de a antagonia si ridiculiza votantii de stanga este din start perdanta, pentru ca nu ofera un dialog. Iar fara dialog nu poate exista schimbare de opinie.

In plus, asa cum am vazut, prezenta la vot este inca o problema dar si o oportunitate. 60% din alegatorii inscrisi pe liste nu voteaza, dar ar putea sa o faca. Ignorarea lor este de asemenea o tactica eronata, cu consecinte clar negative.

Ne aflam, poate dupa 20 de ani, intr-un nou moment in care avem de ales. Clasa politica care a avut puterea pana acum, de stanga sau de dreapta, nu a folosit-o decat rareri in interesul cetatenilor, si de multe ori fortata de evenimentele externe. Intr-o tara in care ultima mineriada a avut loc acum 17 ani, adoptarea si intrirea institutiilor democratice a reprezentat adevarata problema. Schimbul de putere intre stanga si dreapta s-a facut pe o fundatie de moravuri si birocratie cladite in 45 de ani de comunism, care au creat noua politica de tip clientelar dupa 1990. Asta este si motivul pentru care guvernarile de stanga si de dreapta au fost similare in ceea ce priveste coruptia, rezultatele economice proaste si cheltuirea eficienta a bunului public: nici o guvernare nu a actionat pentru schimbarea institutiilor anacronice si reformarea reala a acestora, fara impusul geopolitic dat de aliantele la care suntem parte.

E aici si o lectie importanta pentru alegatori. Acestia se pot uita in urma si vor putea trage concluziile informate pentru votul pe care il vor exersa. Adica daca este momentul sa dam puterea reprezentarii acelorasi oameni  ce au dominat politica timp de 26 de ani sau unora noi.

 

daca va place dati de veste:
0

Lumea in 2016. 12 evolutii de urmarit in urmatorul an

2015 a fost un an cu multa nervozitate, care lasa multe intrebari fara un raspuns concret si declansator de diverse crize economice, sociale si politice cu repercusiuni vitale pentru modul nostru de viata. Ne putem astepta la evolutii contrastante, unele imprevizibile. Am identificat mai jos cateva puncte unde se asteapta evoutii cu impact mondial, grupate pe economie, societate/politica, tehnologie. Cum va arata lumea in 2016? cateva predictii si puncte de reflectie de la care putem pleca si pentru care exista indicii clare inca din prezent.

 

economie

  • crestere economica: motoarele de crestere economica mondiala sunt tot mai rare, chiar daca vorbim de geografie sau de noi arii tehnologice. Graficul de mai jos (bloomberg) arata unde putem astepta crestere: in Asia de Sud-Est evident, In Europa, in SUA. Mai putin in Rusia si America de Sud. Fondul monetar international pariaza pe o crestere mondiala de 3.6%.  Este o cifra conservatoare, dar realista.schwab gdp
  • Statele Unite: prietenii americani vor creste mai mult decat colegii din tarile dezvoltate. Aceasta estimare de crestere pare insa sa transmita fiori reci pe piete, paradoxal, pentru ca se asteapta o crestere a dobanzii cheie a Fed. Doamna Yellen nu a spus cand o va face, dar o va face („The Fed Awakens” asa cum plastic sugereaza Credit Suisse). Noul tratat de liber schimb, Parteneriatul Trans Pacific poate insa sa aduca procente importante de crestere.
  • Europa: in cautare disperata de surse de crestere, cu o agenda politica plina, o Banca Centrala care si-a consumat deja munitia, inflatie mica, rate ale dobanzii mici si o populatie in imbatranire evidenta. In plus, in UK se va tine poate cel mai important referendum din istoria Uniunii. Un an de make it or break it pentru Uniunea Europeana.
  • China: China se pregateste anul viitor sa lanseze urmatorul plan cincinal (da, suna foarte comunist pentru ca este). Problema cu China este ca anul 2015 i-a adus o decelerare a cresterii economice (sub 7% pe an) in  conditiile in care multi specialisti vorbesc despre o bula a activelor care pregateste o criza bursiera de proportii. Primele semne au fost in aceasta vara odata cu deprecierea artificala a monedei si interventia robusta a partidului comunist in piata. Bottom line: China va continua sa creasca, dar nu la fel de puternic si se pregateste pentru un shift intre crestere din industrializare catre o crestere bazata pe consum.
  • unde vom fi in ciclul economic si care va fi urmatoarea criza economica:  Exista 3 mari riscuri pentru 2016: Europa (putem revizita o criza a datoriilor suverane care sa implice noi State, ca Spania sau Italia, pe langa Grecia), China (ritm scazut de crestere dupa standardele chinezesti, bula bursiera) si Rusia (a carei situatie economica precara poate crea un efect de contagiune in Asia si chiar Europa). Oricum, ultima recesiune a fost acum 7 ani, asa ca ne cam aflam in teritoriul gri.

societate/politica

  • Siria si lupta anti-terorism: coalitia va continua, la fel si bombardamentele in Siria. tensiuni pot aparea in relatia Rusiei cu celelalte state, in proxy-war-urile Turciei si in modul in care statele arabe vor din regiune vor reactiona la pericolul Isis.
  • Europa si criza migrantilor si terorism: o tensiune politica majora care va crea un efect de respingere si de retragere in transee. Lucrurile se misca deja in acest sens in Franta, unde Frontul National a castigat alegerile regionale. Referendumul din UK poate foarte bine sa scoata Regatul Unit din UE iar criza refugiatilor poate sa ia o amploare greu de stapanit, si pe fondul temerilor de atacuri teroriste.
  • Rusia si conflictele regionale: Rusia are nevoie de bani pentru a-si relansa economia, iar banii vin din resurse. Ukraina si acum Siria sunt doua modalitati clasice ale Presedintelui Putin sa deschida fronturi geopolitice ca pe tabla de sah, care sa ii aduca avantaje in timp
  • USA: in Statele Unite vor avea loc alegerile generale. Hillary Clinton este in pole-position dar nu e inca sigur ca bufoneriile lui Donald Trump nu vor produce o surpriza. SUA este si ea sub presiunea sangeroaselor masacre cu arme de foc insa obsesia americanilor pentru libertatea de a avea arme s-ar putea sa blocheze lucrurile.

tehnologie:

  • robotica si IA: Microsoft crede ca 2016 va fi un an de cotitura in inteligenta artificiala si modul in care oamenii interactioneaza cu tehnologia. Suntem inca departe de momentul in care inteligenta artificiala se va autonomiza (daca se va intampla) insa oamenii vor incepe sa implice in viata si in rutina lor din ce in ce mai multe masini.
  • noul Iphone 7 se anunta inca de pe acum si zvonurile sunt interesante
  • avantul disturbator al technologiei asupra sectoarelor traditionale va continua in 2016: uberizarea economiei e doar la inceput si vom asista la distrugeri creative in medicina, finante sau chiar modul in care este guvernat un popor.

 

daca va place dati de veste:
0

Voalul ignorantei si vidul democratic

Tragedia din Colectiv a produs o înlănțuire unica de evenimente într-o tara a Uniunii Europene: o mișcare populara spontana a dus la demisia unui intreg guvern, ceea ce pentru Romania, care este o republica semi-prezidențială echivalează cu un automat vid de putere administrativa: atât parlamentul cat și guvernul nu se mai afla în poziția de exercitare democratica a puterii iar reprezentativitatea lor devine un atu pur formal. Vorbim deci de o suspendare a regimului democratic, cel puțin pana la următoarele alegeri, timp in care noul guvern nou numit, format din membri neafilitati politic, va avea misiunea de a pregăti terenul pentru un reset al jocului democratic.

Aceasta situație de tranziție politica amintește întrucâtva de A theory of Justice, lucrare de filosofie politica a lui John Rawls, unde autorul introduce conceptul de „voal al ignorantei”. In spatele acestui concept abstract se ascunde exercițiul mental de a imagina ce fel de contract social vor alege oamenii aflați în spatele acestui voal al ignorantei. Premisa este ca nici unul dintre acești oameni, care mai târziu vor face parte dintr-o societate, nu știe ce poziție va ocupa in acea societate: nu știe dacă va fi sărac, bogat, dacă va face parte dintr-o familie de privilegiați sau dintr-o familie de muncitori necalificați. Astfel, rațiunea dictează ca oamenii sa aleagă acel contract social care sa le ofere cele mai bune șanse in viata indiferent de poziția sociala ocupata. Iar acest lucru presupune cea mai mare libertate posibila, oportunitățile sociale sa fie deschise tuturor indiferent de origine și sa ofere un beneficiu minim celor mai defavorizați membri ai societății.

Oamenii care au ieșit în strada simt ca de prea mult timp au fost aruncați într-un contract social puțin transparent și care nu oferă promisiunile libertății câștigate prin revoluția din 1989: prea multa corupția face ca doar cei privilegiați sa aibă acces la oportunități sociale, iar beneficiile celor defavorizați sa fie folosite de către clasa politica ca pârghie pentru asigurarea unui bazin de voturi facile și prizoniere. Revolta muta din strada a celor 50000 de oameni a însemnat un strigat pentru a resetare a contractului social pe baze noi, inclusive si nu exclusive.

Iar asta a presupus ca prim pas suspendarea cadrului democratic (astfel alegerile parlamentare din 2014 nu se mai aplica) pana la crearea condițiilor pentru aplicarea noului contract social. Klaus Iohannis l-a numit pe Dacian Ciolos, un tehnocrat cu o carte de vizita construita la Comisia Europeana, pentru a încerca atât de difuzeze tensiunea sociala (a cărei escaladare ar fi pus probleme de securitate externa) cat și sa găsească soluții la acest puzzle politic. E de așteptat însa ca acest proces sa fie unul de foarte lunga durata, pentru ca partidele tradiționale au încă acel bazin de voturi prizoniere pe care le pot utiliza pentru o perpetuare a politicilor exclusive sub o noua fațada, mai umana. Dar chiar și aceasta mica schimbare este binevenita pentru ca deschide un drum ireversibil, chiar dacă prea lung pentru a aduce beneficii imediate, spre un viitor cu adevărat democratic în care politicile publice sa răspundă nevoilor reale ale societății și viciul corupției sa fie doar o excepție statistica.

daca va place dati de veste:
0

7 lucruri pe care Dacian Ciolos le poate face pana la alegerile parlamentare

Dacian Ciolos a fost numit prim-ministru in urma unei miscari populare de revolta fata de coruptia generalizata din Romania. In fata acestui val de greata populara politicienii s-au repliat, intr-o miscare inteligenta de a-si conserva pozitiile pe termen lung. Acest vid de putere nou creat a permis impunerea unei altfel de guvernari, solutie pe care presedintele Iohannis a impus-o foarte rapid. Este de asemenea evident ca aceasta miscare nu s-a realizat exclusiv la cererea protestatarilor ci este pana la urma o schimbare gandita, in spatele careia exista o suma de interese.

Dar chiar si asa, aceasta numire nu are precedent dupa 1989 si dechide in politica si societatea romaneasca noi posibilitati, pana acum neexplorate. Chiar daca Dacian Ciolos si echipa sa vor fi votati de Parlament, impresia generala este ca acest guvern este un guvern interimar, a carui treaba va fi sa pregateasca reintrarea in circuitul democratic in noiembrie 2016, data urmatoarelor alegeri parlamentare. Acest lucru a fost facut clar de Klaus Iohannis care a subliniat ca treaba acestui guvern se incheie la alegerile din 2016. Dacian Ciolos va functiona deci ca un safety car pe circuitul national, pana cand principalii actori vor fi pusi in pozitia de a reincepe o cursa care se vrea mai curata si mai transparenta.

Timpul nu e de partea sa, insa Dacian Ciolos poate face cativa pasi decisivi in directia potrivita, care sa nu mai poata fi intorsi de o eventuala alta guvernare.

  1. Impunerea reformei reale a sistemului de invatamant si a celui educational, care sa cuprinda un plan de buget realistic pentru suportarea cheltuielilor care vor trebui sa sustina aceste doua domenii cheie. Bani pot fi obtinuti din diverse surse iar Guvernul de tehnocrati poate sa lucreze la solutii alternative care sa asigure aceasta finantare. Bottom line: fara o reforma reala a educatiei  si sistemului de sanatate, nu poate exista un viitor real pentru aceasta tara in care sa merite sa cresti generatiile viitoare
  2. Destructurarea sistemului de sinecuri din posturile-cheie ale administratiei de stat si pregatirea acestor posturi pentru a fi ocupate intr-un mod transparent de oameni calificati, pregatiti si motivati.
  3. Eficientizarea mediului de afaceri romanesc prin reducerea birocatiei, transparenta totala a institutiilor de stat si asigurarea unui mediu propice pentru tinerii intreprinzatori
  4. Combaterea reala a coruptiei la nivel national, prin crearea de unitati locale de identificare si raportare a tutoror actelor de micro-coruptie. Inasprirea pedepselor pentru acte dovedite de coruptie si eliminarea barierelor legale in asigurarea unui proces transparent si rapid
  5. Auditarea tuturor institutiilor si companiilor de stat de catre auditori independenti si restructurarea rapida a entitatilor unde se vor descoperi o proasta gestiune a banului public
  6. Crearea unui cadru legislativ care sa sustina romanii fortati sa plece in strainatate, pe cei cu studii superioare in alte tari si pe cei cu abilitati superioare dar care nu sunt motivati sa lucreze in Romania. Infiintarea unui Oficiu pentru Talente care sa trieze si sa puna in valoare astfel de candidati
  7. Atentie speciala acordata gestiunii marilor conturi ale tarii, bugetului de stat, contului curent si balantei de plati prin identificarea si exploatarea tuturor surselor de venituri la bugetul de stat si reanalizarea prioritatilor nationale privind programele de investitii publice care sa se bazeze pe proiecte reale, care sa raspunda unor nevoi reale ale populatiei si nu intereselor de moment.
daca va place dati de veste:
0

Frica diversitatii

Episodul Charlie este in primul rand un atac la diversitate ca mod de a gandi modernitatea. Iar Franta a reprezentat intotdeauna leaganul diversitatii, iar in Franta, Parisul. Ideile, credintele si glumele de tot felul reprezinta inima acelui oras.

Frica de diversitate este o anxietate negativa, o otrava pentru gandirea de masa moderna pentru ca transfera fricile existentiale ale fiecaruia dintre noi catre pericole concrete, inamici concreti impotriva carora se poate lupta. De aceea acei teroristi chiar au luptat impotriva diversitatii de idei, exprimate prin acele caricaturi, neinteresandu-i terorismul de masa, asa cum dovedesc marturiile oamenilor care au intrat in contact cu ei (soferul acelui Clio si administratorul acelei tipografii care chiar i-a servit cu cafea fara sa-si vada viata amenintata).

Iar aceasta frica este oarba si subtila si intra in mintea unor subiecti tineri, care sunt agresati mental inca de mici si transformati in aceste vehicule ale urii.

Asta e principalul pericol al lumii civilizate dinspre zona aceasta gri a terorismului: cum sa recunoasca focarele de frica de diversitate si cum sa le anihileze prin educatie. Atacurile armate, represaliile, socul razboiului nu vor elimina aceasta frica ci educatia, demantelarea prin educatie a acestei anxietati a urii.

Aceasta este principala provocare a liderilor acestei lumi. Daca le pasa.

daca va place dati de veste:
0

Alergie la bun-simt sau clinica de dezintoxicare

Presedintele Klaus Iohannis a avut pana acum cateva discursuri, culminand cu declaratia de la CSM. Toate de bun simt, decente, corecte, uneori banale prin limbajul uniform cu care ne-a obisnuit acest demnitar. In suma, discursuri in linia asumata de Iohannis, de decenta si impartialitate.

Nu a fost insa de ajuns pentru a multumi o anumita parte a presei, asa-zise „quality” (stay calm, nu exista presa quality in Romania, doar tabloide frumos ambalate in sclipici) care a scos din fabrica o serie de articole in care se clameaza uimirea fata de gafele lui Iohannis, care iata o da in bara, incepe sa isi piara increderea cu care l-au investit cetatenii, bla-bla-bla…

Si asta pentru ca presa romaneasca si implicit o mare parte din cititori, mai ales cei care se autoinclud intr-o casta pe care lipesc etichete cu scuipat gen „aparatorii statului de drept, justitiarii independenti, cultii, cititii” dar care in realitate fiind departe de a deschide macar un ziar quality de afara (daca chiar vor sa se instruiasca cu adevarat) au fost obisnuiti cu mediul toxic de scandal institutional de pana la Iohannis. Astfel ca reactia lor este mai mult o reactie alergica fata de un climat normal si decent.

Obisnuiti cu cuvantarile de bodega ale fostului Presedinte, cu biletelele, insultele, mojiciile si farsele acestuia, cu hahaielile de „bonton”, cu „charisma” acestuia (un alt eufemism care spune de fapt mai multe despre cel care il foloseste), ayatollahii presei noastre sunt socati cand de la cotroceni le vorbeste un om cu bun simt despre bun simt. Ca si cum s-ar fi asteptat sa apara un ins cu manecile suflecate, care sa scuipe langa bocanci pentru a-si drege glasul si care apoi sa inceapa sudalmile institutionale cu atacuri la guvern, la parlament, la CSM, la comisii, la „politicieni”, totul presarat cu glumite de cartier.

Ei bine, domnilor alergici la bun-simt, asa ceva nu mai e posibil. Cum spun indonezienii, „en d’autres termes, la rigolade c’est termine”. Trecerea prin clinica de dezintoxicare a bunului-simt este, adevarat, dureroasa si efectele secundare se resimt pentru ca un organism hranit cu o realitate diferita si toxica si care opune rezistenta atunci cand este trezit brusc la realitate.

Iar realitatea, indiferent de distorisunile cognitive ale ziaristilor-scribi, a invatat si ce inseamna decenta, chiar daca are gust de brocolli. Dar e mai sanatoasa.

daca va place dati de veste:
0

Solutiile

Presedintele Traian Basescu, cu o mina apasata si vesnicul rictus in coltul gurii declara ca ministrii Liviu Pop si Sorin Campeanu au contribuit „prin distrugerea de institutii la un fals in interes public”. Acuzatiile sunt grave dar sunt urmate mecanic de semnarea decretelor de numire pentru ministrii sus-numiti de acelasi presedinte Traian Basescu, care, motivandu-si decizia de a ii numi totusi pe cei doi „distrugatori si farsori de interes public” citeste dintr-o decizie a Curtii Constitutionale. Cu alte cuvinte Presedintele Basescu este obligat de lege sa faca un act pe care el insusi in dezaproba, adica un act imoral si iresponsabil (dupa propriile spuse) de a numi in functie niste ministri scelerati.

Sa notam ca legea fundamentala si deciziile curtii constitutionale nu l-au oprit pe Presedintele Basescu sa refuze minstrii si prim-ministrii in trecut, incalcand astfel cum decurge logic din propriile sale spuse, o decizie a curtii constitutionale.

Dar exista o solutie simpla pentru Presedintele Basescu pentru a nu fi obligat sa-si incalce propriile precepte morale numind niste oameni imorali in functii publice: demisia. Demisionand din functie, nu numeste niste oameni dupa spusele domniei-sale reprobabili si nici nu se incalca decizia curtii caci noul presedinte poate ii va numi. Dar, bineinteles, aceasta solutie ar mult prea eleganta pentru gusturile stradale ale Presedintelui.

Premierul Victor Ponta, aflat dupa pierderea alegerilor intr-un periplu spiritual de curatire interioara, trimite Universitatii din Bucuresti o scrisoare prin care solicita retragerea titlului de doctor, admitand prin deductie ca ceva e in neregula cu acest titlu, desi nu spune explicit ca a plagiat ci pune totul pe seama presiunii mediatice. Iarasi, o solutie logica si care ar avea efecte concrete in sensul invocat de premier ar fi o demisie din functia de prim-ministru, devreme ce admite ca textul scrisorii oficiale ca ceva a fost in neregula cu titlul de doctor obtinut si care titlu i-a permis intre altele sa aiba un parcurs profesional care in definitiv l-a propulsat in curenta functie publica. Evident insa, premierul ramane premier, cu un nou guvern, deci nici vorba de demisie, ceea ce transforma periplul spiritual al liderului pesedist intr-un joc secund al propriului narcisism politic, fara efectele morale pe care Victor Ponta le-a intentionat.

Cele doua solutii se aplica deci in egala masura celor doi lideri ai scandalului national din ultimii ani, care indiferent de cat se mai agata de o functie publica se vad sau se vor vedea nevoiti sa iasa din scena pe care probabil nu se vor mai intoarce niciodata. Traian Basescu platind tribut propriei halucinatii repetate obsesiv ca tara numita Romania este de fapt un vapor care are nevoie de un capitan-lup, iar Victor Ponta invins de atractia fatala fata de modelul de presedinte promovat de Traian Basescu si care fatalmente a esuat in uitare.

daca va place dati de veste:
0

© 2017 Mindfilter.ro

Theme by Anders NorenUp ↑

Va place? Dati mai departe!