26 de ani ne despart de unul dintre regimurile comuniste cele mai crude din istorie, mai ales in cei zece ani care au precedat Revolutia din 1989. Un timp prea scurt pentru a putea spala mentalitatea universalizanta creata in laboratoarele partidului unic si care a reusit sa impuna „multimii ritmice si frematatoare” (Elias Canetti) acel tipar de gandire unic, alb-negru, dezumanizant, lipsit de diversitate si profunzime. Un timp prea scurt pentru ca complexitatea libertatii capitaliste sa ne aeriseasca si mintile, nu doar buzunarele asaltate de miriadele tentatii din marele hypermarket global.

In comunism orice deviere de la gandirea de stat era sugrumata si pedepsita, public, prin oprobriu general. Ideile noi, diversitatea in gandire, opiniile disjuncte erau tinute in frau,  limitate. Cenusiul si minimalismul vietii publice, populate cu alimentare fara nume, sticle de lapte fara etichete, uniforme de soimi cu camasi albe si cravate invariabil rosii se transmiteau in constiinte. Creierul preia rutina mediului in care traieste si anumite „cai” neuronale sunt din ce in ce mai exploatate. Gandim propria experienta.

Dupa 1990, lucrurile s-au schimbat aparent, un sistem politic si social a fost inlocuit cu un altul. Insa disfunctiile cognitive acumulate in comunism au continuat sa se prolifereze. Una din cele mai importante distorisiuni, aversiunea pentru out-group face ca oamenii sa urasca inconstient ceea ce nu face parte din propriul grup de credinte si tolerante. Ateul il uraste pe cel credincios, stelistul  pe dinamovist si basistul pe ne-basist.

In aceste zile, expresia acestei lipse de toleranta fundamentale se manifesta prin oprobriul aproape general fata de Dan Puric. In esenta, nu cunosc opera Domnului Puric, nici cea actoriceasca si nici cea, mai recenta, de public speaker. Mi-au ajuns pe la ureche franturi din discursurile actorului, am conchis ca nu sunt interesante pentru mine si am mers mai departe. Nu m-am gandit nici un moment sa-l injur pentru asta. Dar tocmai asta se intampla in aceste zile. Omul este maltratat public pentru ca si-a permis sa organizeze aparitii publice pentru a vorbii lumii. Principalele acuze care i se aduc este ca denatureaza constiinte, intretine sentimentul de asistati sociali, spala audienta pe creier, are un discurs gonflat, nationalist, anti-capitalist etc. Pentru moment, citind astfel de articole, am crezut ca Puric organizeaza sedinte de sacrificii umane pe scena sau mai stiu eu ce grozavie. De parca noi suntem cu totii niste oite care ne indoctrinam usor si asteptam sa ne scape in cap drobul de sare ale lui Puric.

Iata aici inca una din hibele mentale mostenite din comunism: credinta ca oamenii sunt o turma si ca nu pot decide pentru ei ce e bine si ce e rau, astfel ca au nevoie de un conducator, sau de un indrumator. Daca atunci, in comunism, partidul unic era conducatorul explicit, intre zidurile invizibile ale democratiei, acest gol e umplut de preconceptii stupide ca toata lumea sa urmeze aceeasi gandire unica, descrisa de o anumita norma obscura. In realitate, oamenii nu sunt imbecili si nici idioti, ei au dreptul sa aleaga ce muzica sa asculte si la ce reprezentatii sa participe fara ca sa fie aratati cu degetul pentru asta. Daca vor sa se duca la show-ul lui Puric sau la concertul lui Banica, sunt liberi sa o faca. Puric nu are obligatia divina sa le faca educatia de baza a acelor oameni. El isi vinde un produs, in cel mai pur stil capitalist, unor oameni care cer acel produs. Puric nu este exponentul nici unei organizatii obscure care spala lumea pe creier sa vina la el. El raspunde unei cerinte care exista deja. In Romania sunt oameni ortodoxi, nationalisti sau pur si simplu naivi nu din vina lui Puric. Au dreptul sa fie asa. Cei care nu inteleg acest drept fundamnetal al traiului intr-o democratie, nu inteleg inca democratia iar conexiunile lor neuronale sunt inca sub cizma Securitatii de acum 30 de ani.

Dupa 26 ani de comunism, e uimitor ca in Romania exista inca ethos-ul ca ar trebui sa existe o singura gandire unica, si oamenii „altfel” ar trebui sa fie arsi pe rug. E un exemplu de gandire intepenita in intoleranta si in dispret pentru ceilalti. Efectele acestei gandiri le putem vedea in jurul nostru, in injuraturile din trafic, in insultele de pe internet la adresa adversarilor politici, in ura in general fata de ceea ce nu corespunde tiparelor noastre de gandire.

De 26 de ani am trait intr-o tara care si-a batut joc de educatie si sanatate si avem acum pretentia ca oamenii sa fie mai destepti decat sunt si sa nu se duca la Puric. Nu, daca Statul roman avea o directie si o strategie, ar fi investit in educatie. Nu a facut-o. Fiecare pana la urma s-a educat cum a putut, iar asta vedem acum in Romania. Dar daca adaugam la asta si lipsa de toleranta nu putem decat sa adancim fracturile sociale si razboiul „gusturilor”.

Pentru cei care se lamenteaza ca Puric naste monstri, exista o cale extrem de simpla de a indrepta lucrurile: sa faca ceva, sa se dea jos de pe canapea si sa munceasca pentru o viziune alternativa, pentru un discurs alternativ cu care sa trezeasca constiinte si sa schimbe ceva in bine, daca cred ca e ceva de schimbat. Au totala libertate sa faca asta, sa inchirieze Sala Palatului si sa organizeze Conferinte despre ce teme considera ei ca ar schimba lumea in bine. Dar e dificil asta, nu? Cere timp, implicare, devotament, risc, empatie. E mult mai usor sa iei mouse-ul in mana si sa proferezi injurii pe internet fata de cei care fac ceva, au succes si care se intampla sa faca parte din out-group.

daca va place dati de veste:
0