*Atentie contine SPOILERS*

The Force Awakens (Trezirea Fortei) a fost cel mai asteptat eveniment cinematografic al ultimilor ani. Asteptat si de fani, si de critici deopotriva cu o emotie puternica, anxietate si nostalgie. Putine filme au avut darul sa trezeasca astfel de asteptari inainte si de opinii divergente, dupa lansare. Legendarul univers a inceput acum aproape 40 de ani aducand in fata spectatorilor o lume atat de originala prin efectele folosite, povestea familiala si optimismul copilaresc incat a reprezentat un soc. Presiunea a fost imensa deci pe noii realizatori sa aduca in fata lumii ceva din acel spirit crezut disparut, fara sa para tras de par si care in acelasi timp sa trezeasca aceleasi sentimente si pentru noul public tanar, mai neconformist, capricios, exigent si nerabdator.

Si cred ca JJ Abrams a reusit sa faca exact acelasi lucru: a renuntat pentru moment la drumul periculos al unei povesti cu totul noi si a imprumutat din trilogia originala atat cat a trebuit pentru a prezenta, ca intr-o vitrina, o noua colectie cu trimiteri la succesul trecut. In acelasi timp, desi poveste se aseamana cu cea din The New Hope, a introdus noi personaje si situatii care sa faca trecerea catre viitor. Un amalgam periculos si care foarte bine putea sa-i explodeze in fata, dar acest lucru nu s-a intamplat. The Force awakens este o experienta vizuala reusita care depaseste neajunsurile unei intrigi liniare. Nu este cel mai bun film posibil, dar este un film bun, la care te uiti cu placere. 

Am ramas cu multe momente impresionante, mai ales vizuale, cateva le impartasesc mai jos:

  • Unele scene din film sunt cu adevarat uimitoare. Epava acelui Star Destroyer si coborarea lui Rey pe acea sanie improvizata din varful acelei dune are o spectaculozitate tacuta, care marcheaza. Simbolizeaza si asteptarile pentru acest film, atat de sus situate, dar care cu inteligenta se pot traversa lin.
  • Efectele speciale, mai ales cele folosite pentru diferitele animale exotice sau nave sunt cele din filmele originale; sunt folosite papusi, machete care ofera un aer de autenticitate a actului cinematografic
  • Intregul fir narativ construieste progresiv ideea de echilibru al fortei, de compensare intre cele doua extreme, Forta Intunecata si Lumina. Trezirea fortei este si trezirea lui Finn, stormtrooper-ul care se smulge constiintei oculte.
  • Dansul hipnotic intre X-wings si Fighters este atat de bine filmat, cu incandescenta, nebunia si puterea cromatica a unui peisagist celebru incat te bucuri si razi cand urmaresti asaltul rezistentei.
  • Una dintre cele mai puternice scene ale filmului are loc pe pasarela din Starkiller Base. Este un film in film, o mini piesa de teatru la care ne uitam nu numai noi, spectatorii cu ochelarii 3D pe nas ci si personajele din film, suspendate: Kylo Ren isi intalneste tatal. Din nou, vizualul scenei este coplesitor, cu cei doi protagonisti la distanta unul de altul, apoi inaintand prin ceata unul catre altul.
  • Kylo Ren este o surpriza placuta. Este un personaj bine conturat, deloc liniar, cu profunzimi pe care le simtim la fiecare aparitie. Este un tanar capricios, impulsiv dar si rupt in interior intre doua forte, sau intre extremele Fortei. Ia decizii pripite, are prea multa incredere in sine, dar in final dovedeste un curaj teribil prin alegerea pe care o face. Dezvoltarea ulterioara a acestui personaj trebuie sa fie fascinanta.
  • Imaginile bantuitoare ale distrugerii unui intreg sistem solar prin teribila putere a Starkiller Base si a razelor ucigase ca niste serpi care ataca fiecare lume in parte, mestecand-o in flacari, sub privirea contemplativa a lui Kylo Ren care urmareste aproape transpus acest genocid galactic.
  • In final, distrugerea acestei a doua Stele a mortii intr-o explozie vizuala incheie apoteotic acest film.
  • Intalnirea dintre batranul braconier Han Solo si generalul Leia Organa este incadrata superb, cu cei doi protagonisti ocupand simbolic cele doua extreme ale exranului, intre ei cascandu-se o mare de timp. Este in acelasi timp o intoarcere nostalgica in timp, o meditatie asupra trecerii timpului. Ambii insa se integreaza bine in film, nu par inclusi doar pentru efectul nostalgic si actiunea li se potriveste.
  • Gustul pentru peisaje pline de o vibranta cromatica si o cinematografie poetica. Am vorbit despre dunele de nisip, dar aici includ si atmosfera rece a padurii inzapezite unde are loc batalia sabiilor laser, intr-un joc de zapada si licariri ale unui soare care moare si incarca cu energia sa Starkiller Base.
  • Si in final privirea muta a lui Luke Skywalker, exilat undeva in memoria unui droid, in care citim anii si o urma de autoinvinovatire. Este unul din misterele filmului alaturi de altele care raman deschise si care fac ca Episodul 8 sa fie atat de interesant inca de pe acum: cine sunt parintii lui Rey, care este istoria lui Finn,  de ce s-a exilat Luke, cine este Snoke si care este destinul lui Kylo Ren…

daca va place dati de veste:
0